Ziua Mondiala a Teatrului: Oglinda lumii

Astazi se implinesc 50 de ani de când, pe 27 martie, a fost sarbatorita pentru prima oara Ziua Mondiala a Teatrului. De atunci, cu acest prilej se obisnuieste ca un ilustru om de teatru sa adreseze un mesaj international colegilor de breasla de pe toate meridianele. Anul acesta, cel care adreseaza acest mesaj este John Malkovich, actor de teatru (la origine), de film, scenarist, regizor american, binecunoscut publicului din mai multe productii cinematografice de marca. El a ales sa transmita doar câteva lucruri, dar foarte importante, atât pentru slujitorii scenei, cât si pentru publicul acestora. Le doreste colegilor de breasla sa aiba curaj pentru a invinge adversitatile, cenzura, saracia si nihilismul, si sa ne ajute, prin munca lor, sa meditam la ceea ce inseamna sa fii om. Despre aceasta munca speciala a oamenilor de teatru el spune ca trebuie sa fie convingatoare, originala, indemnând la reflectie, la o rodnica meditatie care sa implice suflet, sinceritate, inocenta, gratie. Vor reusi, mai adauga John Malkovich, doar cei mai buni dintre profesionistii teatrului, sa ne invete "bataia inimii umane in toata complexitatea ei, si sa ilustreze elementara intrebare "cum este viata?". Frumoase si potrivite cuvinte, cred. La fel de inspirat este si mesajul presedintelui Uniunii Oamenilor de Teatru din România, Ion Caramitru, care aminteste vorbele lui Hamlet, "teatrul este oglinda lumii", ea arata virtutii chipul, pacatului icoana, iar vremii si multimii, vârsta, forma si limitele lor. Pentru ca teatrul are acest nepretuit dar, el le adreseaza oamenilor o calda invitatie: "veniti la noi si bucurati-va de viata, luati din curtea noastra ce va place si plecati spre biblioteca – un liman unde vanitatile sunt interzise".
Am tinut sa ma opresc la aceste mesaje si la continutul lor fiindca, in ultima vreme, publicul nostru s-a cam imburghezit, cautând mai mult divertismentul, petrecerea unei seri cultural-relaxante. Prefera spectacolele lejere, de consum, unde merge sa se amuze, nu ca sa-si puna intrebari si sa aiba la ce se gândi. Or, asta saraceste teatrul, care a fost, dintotdeauna, vehicolul unor idei progresiste, militante, a unor idei social-critice. La teatru vii nu doar pentru amuzament de suprafata, ca sa râzi cu gâdilituri, ci vii ca sa descoperi lucruri noi, despre lume, despre propria persoana, despre altii, care te bucura sau te intristeaza, miscând ceva in fiinta ta, trezind emotie. Acesta este teatrul bun, adevarat, restul e facatura, susanea, neavând nimic in comun cu creatia adevarata, cu arta.