Saptamâna trecuta, presedintele Iohannis a respins cererea de gratiere a Monicai Ridzi. Aceasta se afla in inchisoare si este mama a doi copii. Un prunc are un an si sapte luni, celalalt cinci ani. Daca eram in locul Presedintelui, o gratiam sau cautam o solutie de amânare a pedepsei.
Asta inseamna ca n-am niciun fel de aplecare pentru statutul de Presedinte. Daca eram procuror si judecator, stiind ca are doi prunci, n-as fi putut-o condamna pe Ridzi, cea care ne-a sfidat nonsalant. Când simt vulnerabilitati de copil in preajma, judec doar cu inima. Asta inseamna ca n-as fi bun nici de procuror sau de judecator.
Crinuta Dumitrean, fosta sefa de la A.N.R.P., este insarcinata in luna a opta. Si ea este in inchisoare. Ma gândesc mereu, cu groaza, la faptul ca ar putea naste in inchisoare sau cu statutul de puscarias. La copilul ei ma gândesc cu groaza. La statutul lui.
Daca i-as fi instrumentat cazul ca procuror sau as fi fost judecator in aceasta speta, n-as fi putut-o trimite dupa gratii…Zilele trecute am fost intr-un cimitir. Am trecut si pe lânga mormântul unui om despre care am scris. Implinea, acum vreo trei ani, suta de ani si am stat de vorba cu el. Nu mai avea decât o dorinta: sa fie despagubit de A.N.R.P.
Omul fusese considerat chiabur. Ii fusesera luate o moara si o pravalie, niste pamânt. Fratele lui n-a putut suporta jaful. S-a aruncat in fata trenului, in iuresul acelor vremuri otravite. El insa a tot sperat.
Imi spunea ca n-ar vrea sa moara decât dupa ce-o sa fie despagubit. Macar cu un leu. Simbolic. Voia sa-i duca, Dincolo, fratelui sau, vestea dreptatii simbolice. Chiar asa zicea: vestea dreptatii simbolice. A primit si o scrisoare de la A.N.R.P. I se spunea ca, data fiind vârsta sa, se afla pe lista de prioritati. Se amuza amar, spunând ca in cap de lista se aflau, probabil, unii care au o suta cincizeci, doua sute de ani…
Ati ghicit: n-a primit despagubirea aceea simbolica nici dupa moarte. Din cauza ca pe listele Crinutei Dumitrean se aflau prioritati ale faradelegii, spun anchetatorii.
Cele doua mame care stau dupa gratii m-au jefuit si pe mine, pe unde m-au prins. Jaful pe care l-au practicat mi-a ciuntit salariul, mi-a ucis sperantele intru democratie. Si eu ce fac? Ma gândesc, sincer, la vulnerabilitatea copiilor lor.
Pentru ca nu pot suporta suferinta unui copil. Dar ele de ce nu s-au gândit la suferinta posibila a copiilor lor?
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
