Prima zi liberă din noul an, după sărbători, s-a nimerit a cădea într-o duminică. Cam mohorâtâ după un Vasile cu soare. Prilej pentru toți de a mai întinde, sau a nu atinge coarda. Să se obișnuiască sau nu mentalul, cu vaccinul și o viitoare relaxare.
Avem impulsuri moștenite genetic, care ne influențeză acțiunile din punct de vedere temperamental, comportamental. Studiate de câteva secole, sunt clasificate pe doar patru mari grupe: coleric, sangvin, flegmatic și melancolic. S-ar spune că ne încadrăm fiecare dintre noi într-un tipar. Dar la el se adaugă personalitatea specifică fiecărui individ. De la amprentă, la identificarea ADN-ului. Ne naștem egali. Șansa, școala, voința, norocul, fatalitatea, credința, ne modifică traiectoria în viață. Unii iau în calcul și zodiacul sau ghicitoarele. La atâtea oferte, promisiuni și incertitudini, se adaugă la speranța de viață și campania globală de vaccinare. Este normal să fie păreri diferite. Chiar divergente. De aici și libertatea firească de a alege, cu dorința intimă de a avea imunitate. De a supraviețui. Indiferent de nuanța pielii, religie sau zonă de pe glob.
Un virus este doar o provocare de moment. Ca omenire, am dat la pace cu ele în timp. Ne-am readaptat, evoluând. Încercând a învăța, cunoaște și înțelege, complexitatea corpului uman și a planetei, pe care tot o secăm de resurse. Se mai răzbună și ea, cu ce poate. Un ciclon, un cutremur.
Băcăuanii au ieșit duminică la plimbare, prin zonele verzi ale orașului. Să se bucure de amenajările care există. Dar tot cu privirea în pământ și măcinați de gânduri, cu grija la copiii care râd și se joacă inocenți. Temperaturi de primăvară, în mijlocul iernii. La Insulă, un pescar își încearcă norocul. Parcul Catedralei este doar loc de trecere și de făcut, cu evlavie, cruci în dreptul grupului statuar. Animație este în aproperea fostului Teatru de păpuși, unde s-a amenajat un mic patinoar. Trenulețul își urmează traseul iar roata mare așteaptă clienți. În Parcul Cancicov, liniște.
„Parcă s-a întors lumea pe dos”, spune Nicu Mazilu, care are 72 de ani. Nu a făcut excese de sărbători. Le-a petrecut singur. Prietenii lui sunt rivalii de la partidele de șah, susținute cu galerie de chibiți, la mesele amenajate în parc. „Să nu gândim cu regrete! Că așa-i în firea noastră! Să ne pară rău de ce nu am făcut! Adică să nu spunem, la sfârșitul anului 2021, că în anul care a trecut a fost mai bine. Vedeți! Da! Eu vreau să mă vaccinez! Sunt optimist. Numai să ajungă vaccinul și la mine!”
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.