O nouă sărbătoare
Două olandeze au avut ideea ca intervalul 24-30 septembrie să fie declarat „Săptămâna fericirii la locul de muncă”. Propunerea a avut succes în mai multe ţări, iar argumentul suprem a fost acela că „jobul ne consumă mai mult timp decât cel petrecut în familie” şi deci merită să-i îmbunătăţim mereu condiţiile.
Echivalente ale serviciului
De când cu veşnica derută serviciu/*servici, românii par a prefera ori o locuţiune (loc de muncă), ori un anglicism (job). Rareori folosesc vechiul slujbă, pentru a nu intra în perimetrul religios.
Etimologie dezavantajoasă
Şi totuşi ne întoarcem la cuvântul din titlu, chiar dacă în limba latină, de unde l-am moştenit, avea sensuri puţin convenabile. Aşadar, servitium însemna nimic altceva decât „sclavie, robie” (din familia lui servus „de sclav”). Titus Livius (59 î.H.-17 d.H.) scria despre „ducere aliquem in servitium” (a duce pe cineva în sclavie) sau despre „coniuges in servitium abstrahere” (a târî soţiile în sclavie), iar Ovidiu (43 î.H.-17 d.H.) poetiza sensul: „servitium amoris ferre” (a suporta jugul iubirii). Ca atare, dacă tot e un fel de înrobire, măcar să o facem plăcută…
De ce nu este corectă forma *servici
Înainte de a da răspunsul, facem precizarea că sistemul oricărei limbi funcţionează după reguli interne pe care le descrie academia ţării respective. Când un cuvânt primeşte o altă formă flexionară, o face dând seamă tuturor cuvintelor de acelaşi fel dintr-un anumit compartiment lexico-gramatical. Mihai Eminescu a sintetizat aceasta în atenţionarea „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră”. Prin urmare, nu putem inventa forme după bunul-plac, fiindcă acestea ar trebui validate de toţi vorbitorii.
Tehnica pe care v-o propunem pentru autocontrol priveşte refacerea singularului din plural. Dacă admitem că este corectă forma *servici, trebuie să ne ducem cu gândul către alte cuvinte cu aceeaşi terminaţie: bici, brici, care primesc la plural desinenţa -e (bice, brice); plici, gârlici, lipici, sandvici, cu desinenţa -uri (pliciuri, gârliciuri, lipiciuri, sandviciuri) sau păcălici, pici, chirpici, arici, măscărici, licurici, care la plural au aceeaşi formă cu singularul (morfologic, recunoaştem desinenţa zero: -Ø). Aşezând în acest tablou cuvântul *servici, suntem obligaţi să folosim pluralul (nişte) *service (/ser-vi-ce/), (nişte) *serviciuri sau (nişte) *servici, ceea ce e de nerecunoscut.
De ce este corectă forma serviciu
Nici un vorbitor de limba română nu foloseşte pluralul (nişte) *servici măcar pentru că ar trebui să schimbe genul (din neutru, să treacă în masculin, ca nişte arici, de pildă) şi nici (nişte) *service, ci (nişte) servicii. Proba e oferită de alte substantive cu aceeaşi terminaţie: indiciu, prejudiciu, beneficiu, edificiu, sacrificiu, orificiu, artificiu, oficiu, deliciu, supliciu, frontispiciu, ospiciu, auspiciu, capriciu, viciu, care primesc la plural desinenţa -i (în locul lui -u). Singurul cuvânt care preferă desinenţa -uri este luciu: (nişte) luciuri. (Seriile de cuvinte de mai sus le-am extras din „Dicţionarul invers”.) În limba veche, exista forma serviciuri pentru plural, dar singularul păstra vocala finală -u.
Serviciu fericit!
Probabil că aceasta ar trebui să fie urarea nu numai în săptămâna 24-30 septembrie, ci în permanenţă. S-ar elimina de la sine barbarismul „scârbici”, auzit uneori pentru a numi locul în care se petrec 8 ore din zi. „Fericirea începe cu pasiunea pentru munca angajatului” – prima condiţie pentru a schimba sclavia în dulce ocupaţie.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
