Pentru iubitorii de artă și frumos, în perioada 6-9 octombrie au avut loc, în Bacău, Zilele Muzicii Contemporane, un eveniment organizat de Filarmonica ”Mihail Jora”, aflat anul acesta la cea de-a 36-a ediție. Vineri, 7 octombrie, am avut plăcerea să asist la spectacolul oferit de Ansamblul ”Archaeus” în incinta Muzeului de Artă Contemporană al Centrului de Cultură ”George Apostu”, locul unde oameni de toate vârstele pot trăi arta pe pielea lor, ducând-o cu ei mai departe în lume.
Programul concertului de vineri a început cu opera Beverdilini op.84, compusa de Liviu Dănceanu. De la prima notă, spectatorii au fost purtați la nivel spiritual în universul închipuit de către mintea din spatele muzicii, care i-a cuprins într-un dans al marionetelor pe cei dispuși să se piardă pe sine. Firul poveștii a fost continuat de opera lui Dan Bălan, Două Bagatele, interpretată de mine ca fiind o odă a naturii către umanitate, exprimată prin glasul unei creaturi uitate de societate, dulce și totodată grav, impunător. Răspunsul omului este reprezentat prin melodia Farfalle, de Cristina Uruc, care a transmis îndoiala și neputința simțită de cei care conștientizează că superficialitatea domină din ce în ce mai multe aspecte ale prezentului. Consider acest mesaj relevant genului contemporan, subliniindu-se anumite defecte, verigi slabe ale filozofiei noastre de viață. Într-o manieră similară, am perceput și mesajul operei Evolution II, de Irina Hasnaș, care mi-a amintit întrucâtva de ideea aceasta a unei forțe superioare individului, care privește cu regret asupra lumii de astăzi și ajunge să renunțe la speranța renașterii, lăsându-se pradă pesimismului și disperării. Următoarea operă, cea care a încheiat apoteotic spectacolul, a fost Aliquote, de Liviu Dănceanu, compozitorul care ne-a introdus în aceasta lume a muzicii, trezindu-ne la realitate cu o compoziție neobișnuită, cu caracter puternic. Am perceput sunetele impunătoare, în combinație cu versurile în stilul unor incantații rostite de interpreți, ca fiind metafore pentru singularitatea ce se pierde în curentul societății. Acesta ne poartă cu sine și condiționează individul să trăiască după anumite norme, să urmeze codul moral al majorității fie că este sau nu de acord cu acesta. Mi se pare că tot spectacolul a fost o reprezentare a dialogului între om și divinitate, om și natură, om și el însuși.
„Dacă vreți altă muzică, schimbați viața!”
În prezentarea de mai sus am omis cu bună știință să menționez deosebita piesă Bergamo, compusă de Laura Mânzat. Din perspectiva mea, aceasta a continuat firul narativ al serii, prezentând sentimentul adus de cunoașterea supremă, și cum adevărul absolut nu face decât să distrugă mintea umană, oricât de mult am tinde noi către el. Însă, ca orice formă de artă, muzica este interpretabilă. De aceea, mi-ar plăcea să vă prezint și perspectiva compozitoarei înseși, care a fost prezentă la eveniment, și mi-a răspuns cu deschidere la câteva întrebări, în cadrul unui mini-interviu:
Daria Humă: Cum se numește piesa compusă de dumneavoastră și de ce ați ales acest nume?
Laura Mânzat: Piesa mea se numește Bergamo pentru că pornește de la un dans medieval, dansul bergamasc, care se interpreta exact în regiunea Bergamo, din Italia. Este caracterizat de un ritm de trei, cu un accent care se mișcă de pe timpul doi pe trei. Probabil că ați observat acest lucru și în cadrul operei.
Daria Humă: Când ați compus Bergamo, v-ați inspirat dintr-o problemă a societății sau o dilemă personală? Ce ați vrut să transmiteți prin aceasta?
Laura Mânzat: În general, eu scriu pentru niște interpreți, adică mă gândesc la sufletul lor, la personalitatea lor, la posibilitățile tehnice ale instrumentelor, deci nu pot scrie aprioric. Trebuie să scriu pentru cineva și asta mă inspiră foarte mult. În cazul acestei piese, știam exact ce poate Archaeus și am putut să-mi dau frâu liber imaginației.
Daria Humă: Cum vi se pare că percepe publicul muzica contemporană, care are sincopele vieții din zilele noastre și nu este caracterizată în totalitate de armonia muzicii clasice?
Laura Mânzat: Muzica, arta contemporană, este legată de viața noastră, nu-mi aduc aminte cine a zis că „Dacă vreți altă muzică, schimbați viața!”, însă mi se pare inteligentă ideea. Muzica a reflectat dintotdeauna existența din zilele în care au trăit compozitorii.
Daria Humă: Cum vi se pare programul ediției de anul acesta a Zilelor Muzicii Contemporane?
Laura Mânzat: Foarte interesant, începănd cu concertul orchestrei, de joi, care a coincis cu ziua de stagiune a orchestrei Filarmonicii ”Mihail Jora”, și continuând cu spectacolul oferit de Archaeus astăzi (am trecut de la simfonic la cameral). Nu ne rămâne decât să vedem ce mai urmează!
Țin să îi mulțumesc încă o dată Laurei Mânzat pentru răspunsurile acordate, care au pus în evidență discrepanța dintre percepția compozitorului și cea a ascultătorului. De asemenea, cred că ar trebui ca fiecare să participe, măcar o dată, la un spectacol de muzică contemporană, pentru că, pe lângă o parte din muzicalitatea muzicii clasice, prezintă publicului o imagine în oglindă a realității din zilele noastre și cred că este genul de muzică în care noua generație s-ar putea regăsi și cu care ar putea rezona cel mai bine.
Daria Humă, clasa a IX-a, Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
