De 90 de ani
Considerând că buna folosire a limbii materne este şi una dintre dovezile respectului faţă de Dumnezeu, un preot (pe nume Iuliu Morariu) a făcut publice, într-un ziar din 1930, „Cele 10 porunci ale poporului român”. Iată-le:
1. Daţi copiilor voştri nume românesc!
2. Păstraţi-vă graiul, portul şi obiceiurile cele
vechi româneşti, pentru că acestea sunt temeliile întregii
naţii româneşti.
3. Limba românească este o moştenire din bătrâni
şi totodată o avere care nu trebuie să se piardă
niciodată.
4. Adunaţi toate scrierile, precum şi toate poeziile,
cântecele, chiuiturile, basmele şi proverbele româneşti,
ca nu cumva să se piardă. Daţi-le de la gură
la gură, ca să le ştie fiecare.
5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile, precum
şi toate lucrurile din vechime.
6. Nu uitaţi la orice pas sau lucrare că sunteţi
români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la români.
7. Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa
pe alţii a vorbi limba cea frumoasă românească.
8. Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el
este unicul care a luptat cu toate liftele păgâne pentru
a păstra graiul românesc moştenit din vechime.
9. Ajutoraţi tot ce simte adevărat româneşte.
10. Ca buni români, nu uitaţi niciodată de Dumnezeu,
pentru că numai prin credinţa Lui s-a păstrat
binele întregii Românii Mari de azi”.
Decalog cu vechime
E posibil ca preotul care a încredinţat tiparului decalogul să-l fi citit în revista „Albina”, din anul 1900 (noi înşine l-am reprodus în 2017: https://www.desteptarea.ro/spre-ziua-limbii-romane-cu-un-vechi-decalog/), într-o formă mai aplicată, deşi generală. Se poate crede că la cifre rotunde (1900, 1930, 1990 şi, de ce nu, 2020) simţim datoria de a ne întoarce privirea către graiul străbun, ca una dintre cele mai de preţ valori ale neamului nostru.
De Ziua Limbii Române
Încă nu am reuşit să atingem gradul de intensitate cu care basarabenii întâmpină ziua de 31 August. S-au străduit o româncă autentică – Pandelica Radeş (născută în urmă cu 85 de ani în Bucovina de Nord), fostă profesoară de istorie la Grupul Şcolar „Petru Rareş” din Bacău – şi un poet din Slatina, judeţul Olt – Dumitru Sârghie –, care ne-a trimis această strofă: „Din Hotin, la Chișinău,/Din Ialoveni, spre Dubăsari,/Îl auzi vorbind pe Dumnezău,/Clar, în graiul României Mari!”
Vieru, Eminescu, limba română
Mărturiseşte poetul de la Chişinău, amintindu-şi de Mihai Eminescu: „Ştiu: cândva, la miez de noapte/Ori la răsărit de Soare,/Stinge-mi-s-or ochii mie/Tot deasupra cărţii Sale”. Ortograma are cadenţa fragmentului de vers din „Doina” eminesciană: „[Tot românul] plânsu-mi-s-a”. Şi unul, şi altul ne învaţă să folosim scriem cratimele, dacă refacem topica veche: „mi s[e] [v]or stinge”, respectiv „mi s[e]-a plâns”.
Ioan Dănilă
