Vremuri pisicești

România fiind pe mâini bune, perfect guvernată și plesnind de sănătate, nu ne mai rămân multe lucruri pe care să le judecăm. Așa că azi voi povesti despre pisicile mele.

* În general, pisicile mele știu cum le cheamă, doar că fiecare dintre ele reacționează diferit când le strig pe nume. Când îl strig pe Junior, vine repede-repede, că știe că primește ori ceva bun ori e scărpinat pe ceafă. Când îl strig pe Tiger, se uită la mine, dă de înțeles că a auzit, dar că îl doare la bască și-mi transmite că dacă am nevoie de el, să-mi mișc eu fundul. Cu Robin e mai greu, că o strig mereu (e o „ea”) după cum îmi vine și după cum se poartă: e ba Ludmila, ba Julieta, Matilda, Lizuca ba alte câteva nume. Cert este că atunci când aude „Ce ai mai făcut de data asta?!” știe sigur că despre ea e vorba și se uită sictirită la mine: „Ce să fac, fac ce vreau că sunt femeie!”…

* Am pisici culte. Panteruța a ajuns critic literar, deja și-a exprimat opinia despre o carte de poezii. Oricum, am descoperit că pisicile mele-s cu literatura germană. Toate-s Sturm und Zdrang!

* După 8 ore de ședință de consiliu, ajung acasă. Cică să mă odihnesc. În bucătărie, dezastru. Farfurii sparte pe jos, tacâmuri aruncate, fața de masă atârna, totul era vraiște iar mâțele chirăiau:
– Bă, dă repede ceva de mâncare că băutură nu mai vrem!…

* Panteruța tocmai a învățat principiile logicii feminine: „Dacă nu eram eu, nu te mai apucai să strângi toate cablurile din spatele televizorului. Ar trebui să-mi mulțumeșți mie că acum sunt toate păstrate bine într-o cutie. Ce dacă ai făcut asta la 2 noaptea?! Este absolut irelevant, undeva în lume, la ora aia era plină zi. Și nu te mai plânge că ți-am ros și fibra optică de la Internet; încă mai poți intra pe Facebook și deja ai luat în calcul ideea să-i chemi pe cei de la Intervenții să repare. Și dacă tot vin deja te gândești cum să tragi acum cablul prin spatele bibliotecii, ca să nu mai atârne așa inestetic. În concluzie, ar trebui să-mi mulțumești, nu să rămâi așa pasiv-agresiv și să bați din picior. Două cupe de lapte pentru cafea sunt suficiente”…

* Am înțeles că a formulat și o teorie a logicii feminine carteziene. Ceva că într-o relație a două puncte A și B, în care ea e A, întotdeauna A are dreptate față de B, oricare ar fi acesta.

* De trei zile Tiger stătea la ușă și miauna că vrea să plece în lume, să-și împlinească destinul. Într-o seară am zis că îl las. Afară, beznă, frig, noroi. Deschid ușa și-i zic: ia și mergi în lume! A ieșit, am închis ușa în urma lui, am numărat până la trei și am deschis. Mai repede decât o rachetă Kalibr în drum spre Baza Mihail Kogălniceanu, Tiger a intrat în casă.
– Ce-ai, mă, nu-ți place în lume?
La care tot el șmecher:
– Auzi, tu știi ce-a spus vulpea la arici?

* Panică, panică, panică… Junior este, Ludmila este, unde e Tiger și de ce se uită așa mâțele la mașina de spălat în funcțiune? Oare nu cumva…. ?! Și încep să-l caut pe Tiger. În dulap, în baie, pe după draperii, îl strig, nu răspunde. Mă uit la mașină, mâțele se uită la mine… Mai încerc o dată… Îl strig pe mameluc și-l văd că iese de după televizor cu gura până la urechi: „Așa-i că te-ai panicat, bărbosule?”
-Di ci n-ai răspuns când te strigam?
-Miau-miauuu! Ceea ce la el înseamnă „Di aia”.

* Știți postările alea cu beneficiile pe care le aduc sănătății tale pisicile? Mai adăugăm un beneficiu pe listă: pisicile te scapă de colesterol. Când vin cu puiul de la rotisor, Robin intră în fibrilație. Dacă las pachetul pe masă, se apucă să zgârâie cu ghearele punga de hârtie până dă de carne. După aia, se știe, cere pielea crocantă și condimentată. Are grijă de mine, că acolo se ascunde colesterolul periculos. Bucățile cele mai grase și suculente tot la Robin ajung, și are grijă să-mi spună mereu, după ce se satură și se întoarce cu roatele-n sus: „Vezi cum mă sacrific eu pentru tine, bărbosule?!”