Intrebat, pe sleau, de un gazetar, daca stie cât va fi dolarul sau euro in raport cu leul, peste nu stiu cât timp, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, intelectual rasat, om subtire si bine orientat (indraznesc sa spun chiar si politic) a dat un singur raspuns:
Daca as sti, m-as imbogati! Un occidental si mai hâtru a gasit, la o chestiune cam de aceeasi factura, o solutie si mai tare: le-a adresat tuturor amatorilor indemnul sa-l intrebe cum sa faci sa te imbogatesti. Foarte simplu! – a raspuns hâtrul. Trimite un dolar in contul meu bancar si vei afla. Toti amatorii de chilipir au primit, prompt, acelasi raspuns: „E simplu, fa ca mine”.
Acestea sunt, deja, bancuri sau povesti vechi. In anul de gratie 2015 ne lovim parca de probleme si mai grave in materie de bani, de credite, de conturi bancare, de dobânzi si, mai ales, de curs valutar imprevizibil. Lumea tipa ca din gura de sarpe: s-a depreciat leul, a crescut dolarul, s-a dus prea sus francul elvetian. Ce ne facem? Credite, rate bancare, calcule date peste cap. Una am socotit acum nu stiu cât timp, alta platim. Hotii, sperjurii, spoliatorii etc. etc.! – striga toti.
Un experimentat director de banca bacauan imi explica, ieri, cât absurd este in toata aceasta agitatie. Pai, am uitat oare ca banul in sine este o marfa, ca el se vinde dupa cum este cursul pietei, ca nu e prost cine cere, ci ala care da, ca chibzuinta ar trebui sa primeze la orice pas facut pe acest tarâm? Stiu ce vor spune cei inrobiti de aceasta degringolada a pietei valutare de la noi din ultimul timp: ca statul nu face nimic in acest sens, ca nu exista un minim de protectie, ca strainii (bancheri) isi fac de cap in tarisoara noastra s.a.m.md.
Au si ei dreptatea lor, un bun amic al meu chiar ar vrea un jandarm sau un politist la fiecare colt de strada, umbra dupa fiecare cetatean.
Tot ieri, insa, m-am aflat, mai bine de un ceas de vreme, printre circa 30 de copii de clasa a treia, din Bacau, care au venit la Agentia BNR sa afle mai multe despre bani, despre cum se fac si ce istorie au, despre cum trebuie priviti si tratati banii. Pe viu, adica practic, intr-un ciclu de lectii perpetuat de BNR de vreo cinci ani, prin scoli, pe astfel de subiecte. Stiti cât de atenti si interesati au fost copiii de ce au vazut si auzit? Si cum au pipait diversele bancnote de pe masa si ce intrebari, despre bani si rostul lor, au avut?
Mi-as dori sa pot sa fac parte dintr-o asemenea generatie de prichindei, oamenii maturi de mâine, care sigur nu-si vor mai face complexe pe subiectul cursului de schimb valutar. Ei chiar vor sti ce e banul si cum se inmulteste.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
