– spune Nicolae Gnatiuc, primarul municipiului de pe Trotus
Onestenii au un primar nou, dar cu experienta. Aceasta vine din mandatul de viceprimar al lui Nicolae Gnatiuc, care il precede pe cel de acum, de primar PSD. Are 38 de ani si un spirit dinamic. Licean în Onesti, a devenit, la absolvire, analist programator, dar a ajuns pe bancile Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti, unde s-a specializat în constructii hidrotehnice si inginerie matematica. Ulterior a devenit masterand în ingineria protectiei mediului, dar si-a desavârsit si pregatirea în tehnologia informatiei. Plus studiile de sociologie si pedagogie. În 2007 a revenit in Onesti, iar din 2009 a devenit seful Serviciului Drumuri al Primariei, apoi inginer sef la Domeniul Public si Privat, pâna în 2012 când a fost ales consilier local si numit viceprimar.
– Aveti, deja, domnule Nicolae Gnatiuc, o buna experienta în conducerea administrativa a municipiului Onesti, pentru ca patru ani ati fost viceprimarul acestui oras. Acum sunteti primar. Desi functiile nu sunt deloc identice, în ce masura considerati misiunea dumneavoastra actuala ca o continuare a celei anterioare?
– Evident, nu toate punctele de vedere privind strategia de dezvoltare corespund cu cele ale predecesorilor mei, nu mai putin de trei in mandatul 2014 – 2016. Este logic ca o parte din proiectele de atunci trebuie sa mearga mai departe, pentru ca sunt benefice pentru locuitorii municipiului Onesti. La fel de logic este ca am si eu o viziune diferita fata de ceilalti si sunt proiecte noi pe care le gândesc si pe care, cu ajutorul Consiliului Local, sper ca le voi indeplini in urmatorii patru ani.
– Despre ce proiecte vorbiti?
– Cel mai provocator obiectiv va fi acela de a genera locuri de munca, lucru pe care din pacate predecesorii mei nu l-au realizat. Este greu realizabil, dar nu imposibil. Mi-am propus ca prin pârghiile care exista sa generez noi locuri de munca si cred ca in urmatorul an se va observa un pas facut in aceasta directie.
– Când ati candidat la postul de primar ati promis sa lucrati alaturi de onesteni pentru a le reda „bunastarea si demnitatea pierdute cu ani în urma”. Cum credeti ca ati putea reusi sa miscati, practic, niste munti din locul lor? Spuneati, la un moment dat: „stim sa cream locuri de munca, stim sa construim”. Mai credeti în astfel de convingeri?
– Am proprietatea si masura cuvintelor si nu ma aventurez in declaratii fara sa am un suport. Ceea ce am spus in luna iunie spun si acum si voi spune si peste patru ani. Stim sa construim, stim sa cream locuri de munca!
– Dupa cei patru ani de mandat de viceprimar ati descoperit „realitatile mai putin placute ale orasului, necazurile si neajunsurile multor familii”. Sunt cuvintele dumneavoastra din scrisoarea catre alegatori. La ce va refereati si cum credeti ca veti putea înlatura acele realitati în urmatorii patru ani, ca primar?
– Este clar ca ma refeream la starea sociala a multor onesteni…
– … a unui oras care a fost cândva infloritor…
– … si a unor oameni care nu se mai regasesc in noul context economic oarecum cu caracter generalizat in tara. Din pacate, zona Moldovei este Cenusareasa României si tocmai de aceea cu precadere Moldova are nevoie de oameni cu viziune. Am reusit sa cunosc mai in amanunt unele aspecte in campania electorala, când am batut la aproape fiecare usa a onestenilor. Realitatile descoperite au fost altele decât cele pe care le credeam eu si nu sunt dintre cele mai fericite scenarii. Este clar ca trebuie facuti pasi importanti si sanatosi intr-o anumita directie, aceea de a dezvolta, dar lucrurile nu pot fi facute peste noapte. Cred ca intelege fiecare ca nu se pot face minuni. Important este sa incepem pe un drum sigur, cu pasi sanatosi, sa realizam ceea ce ne-am propus: adica bunastare. Iar eu pun egal intre bunastare si locuri de munca.
– Ce va solicita onestenii cel mai mult când vin la dumneavoastra?
– Locuinte si locuri de munca.
– Aveti un fond locativ?
– Problema nu este a fondului locativ, ci a banilor. Solicita locuinte cei care nu-si permit sa le cumpere. Majoritatea solicitantilor nu au locuri de munca. Avem locuinte sociale si ANL, dar marea majoritate sunt ocupate. Avem o rezerva pentru medicii care speram sa vina la Spitalul Municipal.
– Un oras ramas fara o buna parte din zestrea sa industriala e un oras aproape mort economic. Deci e si un contribuabil modest la bugetul local. Cum arata acum bugetul Onestiului? În ce directie veti distribui banii si de unde puneti altii în loc?
– Da, bugetul Onestiului este unul modest si poate acoperi doar cheltuielile uzuale de intretinere, adica utilitati si salarii. Noi avem nevoie, insa, de dezvoltare, dar din pacate bani din buget pentru dezvoltare nu sunt. Dumneavoastra ati facut, in intrebare, o radiografie oarecum precisa a ceea ce se intâmpla din punct de vedere economic in Onesti. Bugetul orasului este conceput din taxe si impozite, iar majoritatea taxelor sau cele mai mari proveneau din zona industriala – impozite si taxe pe cladiri si cote defalcate de pe salarii. Cu cât numarul angajatilor scade, cu atât cotele defalcate de pe salarii sunt mai mici. Totodata, cresc salariile in administratia publica locala si nu numai, ceea ce inseamna ca e o presiune si mai mare pe bugetul local. Deci, bani si mai putini pentru dezvoltare. Avem aici numai trei solutii: crearea de locuri de munca, fonduri europene si fonduri guvernamentale. Trebuie lucrat foarte atent pentru a optimiza sansele pe aceste trei categorii.
– Tot dumneavoastra spuneati ca Onestiul are nevoie de mai putina politica si de mai multa administratie reala. În ce fel, în ce sens?
– Exista tendinta ca oamenii politici din administratie sa aloce mult mai mult timp politicii decât administratiei. Eu consider ca dupa campania electorala, dupa ce lucrurile s-au asezat si fiecare dintre noi a primit câte un mandat din partea onestenilor, trebuie sa trecem peste aceasta preocupare politica. Sa trecem la treaba. Pentru ce ne-au votat onestenii? Nu sa facem politica, ci administratie.
– Se vede aceasta tendinta si in Consiliul Local onestean?
– Pentru unii de acolo urmeaza un nou examen politic. O parte dintre consilieri se focuseaza in continuare pe interese politice, nu pe cele de administratie. I-am invitat la o colaborare strânsa tocmai in acest scop, de a crea „plus valoare” in actul administrativ.
– V-ati propus si ati promis sa atrageti în Onesti mai multi investitori, pentru mai multe locuri de munca, pentru a dezvolta economia locala. Cum veti proceda? Se întrevede ceva la orizont?
– Pârghiile administratiei publice locale in a atrage investitori sunt limitate. Dar exista. Administratia publica locala beneficiaza, de exemplu, de suprafete de teren pe care le poate pune la dispozitie unor investitori. Nu vorbesc de infrastructura industriala deja existenta, ci de proiecte noi. Se pot scuti de impozite noii investitori (impozite pe teren, pe cladiri etc.), iar beneficiile sunt impozitele pe salarii. Putem crea facilitati fiscale. Perspectiva este in acest sens si cred ca in maximum un an se va vedea ceea ce am promis si ceea ce poate fi realizat. Adica un investitor si noi locuri de munca intr-o investitie care nu exista in Onesti.
ONESTI
Acum aproape 55 de ani, George Calinescu ajungea la Onesti, un oras care l-a uimit prin aparitia si dezvoltarea sa fulminanta, dar mai ales prin spiritul celor de aici. Marele critic, istoric literar si scriitor a numit aceasta „Miracolul onestean”, un fenomen care apoi a fost explicat in fel si chip de urmasi.
Mai straluceste, acum, Onestiul ca altadata? Tranzitia (parca eterna) la economia de piata l-a lasat fara aproape toata zestrea lui industriala si, de aici, si fara multe dintre valorile sale spirituale. Statistic, orasul ar avea inca peste 52.500 de locuitori. Practic, multi onesteni sunt prin lume, sa caute un trai mai bun. Unii vorbesc de câteva zeci de mii de oameni. Localitatea Onesti a fost atestata documentar acum 558 de ani, dar orasul are numai 64 de ani. Istoria ei este una sinuoasa, dupa vremurile prin care a trecut. Dar de numele zonei se leaga cele ale unor ilustri inaintasi, precum domnitorul Stefan cel Mare, nascut la Borzesti in 1433.
