interviu cu Corneliu Costinescu, consilier al Fotbal Club Municipal Bacau
– Corneliu Costinescu este o legenda a fotbalului bacauan, profesor, antrenor, presedinte de club, membru al unor organisme nationale de fotbal. Sunt 50 de ani de fotbal. Cum a inceput aventura dumneavoastra in aceasta lume atât de iubita, dar si controversata?
– Am inceput in 1965, când la fostul Institut Pedagogic, Facultatea de Educatie Fizica am dorit sa infiintam o echipa de fotbal. Eu eram antrenor pe vremea aceea si m-am gândit sa avem o echipa de fotbal numai din rândul studentilor. Asa a luat fiinta echipa Stiinta, am inscris-o in campionatul orasenesc, l-am câstigat si am promovat in campionatul regional, am intrat in Divizia C in anul urmator, dupa care imediat am mers la baraj si l-am ratat, insa in urmatorul an competitional, 1969-1970, am promovat in Divizia B. Eu eram antrenor, director, presedinte de club, am facut de toate pâna in 1974. In luna octombrie a acelui an, am fost rugat sa preiau conducerea echipei Sport Club Bacau, am devenit presedinte, functie pe care detinut-o pâna in 1990. In 1974 echipa retrogradase in Divizia B, avea in octombrie doar doua puncte, terenul era suspendat, dar si câtiva jucatori, in urma unor incidente la un meci cu Dinamo Bucuresti. Obiectivul a fost refacerea unei noi echipe, bazata pe jucatori tineri, bacauani si promovarea in Divizia A. Putini ne dadeau sanse atunci, insa am promovat imediat in Divizia A, pe care nu am mai parasit-o cât am fost eu presedinte. Am pus accent pe juniori, pe tineret, pe centrul de copii, alaturi de jucatori consacrati, câtiva si din tara.
– Mereu ne raportam la 1990. Ce s-a intâmplat dupa aceea?
– La un Turneu in Israel am avut un preinfract usor si medicii mi-au interzis sa mai am contact cu fotbalul, mi s-a spus sa ma feresc de emotiile pozitive, dar si de cele mai putin placute. Nu m-am speriat, insa mi-am luat masuri de siguranta si m-am retras.
– Domnule profesor, ce s-a intâmplat cu echipa Stiinta, nu am mai auzit de ea?
– Dupa ce am fost numit presedinte la SC Bacau, va spun acum deoarece nimeni nu mai este afectat, prima conditie a fost ca Stiinta sa fie mutata la Onesti. Stiam ce contre erau intre Stiinta si Sport Club si nu puteam sa ramân cu un semidusman in coaste.
– Cum era sprijinit, ajutat de autoritatile locale fotbalul? Cum era finantat?
– Era o alta viata. Primeam bani de la minister pentru salariile de la club, clubul avea si alte sectii: box, lupte, gimnastica. In rest, cheltuielile echipei veneau din oras, din cotizatii, vânzarea biletelor, din organizarea unor spectacole. Am avut meciuri la care s-au vândut 29.000 de bilete, cum a fost cel cu Craiova. Era stadionul plin, arhiplin, venea lumea la fotbal din oras, din judet, din alte judete, Vaslui, Neamt, Vrancea. In deschidere juca echipa de tineret. Intr-un an am câstigat si un titlu de campioni la tineret. Erau si atunci oameni care iubeau fotbalul si ne ajutau cum puteau si ei, dar o faceau cu dragoste, fara obligatii. In tribuna erau permanent primarul, prim secretarul, alti oameni cu functii pe atunci.
– Ce jucatori v-au ramas la inima, la suflet din acea perioada?
– Raspuns greu. Costel Solomon, Soiman, Chitaru, Vatafu, Rugiubei, Baluta, Ghita, Pana, multi, foarte multi, talente, oameni de fotbal, altii au mai clacat. Bacaul a produs fotbalisti, talente, care au jucat sub culorile Sport Clubului, iar altii si la alte echipe de top, la Nationala.
– Care a fost cel mai bun loc?
– Am mers o data la Cupa Balcanica, un loc cinci, antrenor era Costica Radulescu. Bacaul a avut dintotdeauna antrenori buni, antrenori mari. Când am venit l-am adus pe Gheorghe Constantin de la Steaua, apoi Dumitru Nicolae Nicusor, Angelo Niculescu, Traian Ionescu, insa mereu a fost pe lânga ei Nicu Vatavu, antrenor si jucator, el nu a parasit ca jucator clubul, apoi a ramas ca antrenor. De aici si rezultatele.
– O perioada fasta pentru Club, pentru fotbalul bacauan, pentru jucatori, pentru suporteri. Ati revenit in fotbal, nu v-a lasat inima, tot inima, sa stati departe de acest fenomen. Ce a urmat?
– Eu nu am revenit, eu am fost mereu acolo. Din ’90, am trecut ca presedinte la Asociatia Judeteana de Fotbal, o munca interesanta, cu multe probleme, dar si aici cu satisfactii. Pâna in 2005 am condus aceasta asociatie. Concomitent, din 1993, am fost ales membru al Comitetului Executiv al Federatiei Române de Fotbal si am activat pâna in 2005, din 2000 am fost ales si vicepresedinte al FRF. Din 2005 m-am retras de la AJF, am considerat ca trebuie sa las locul altora, mai tineri. Am continuat doar in cadrul Federatiei ca presedinte al Comisiei de Fair-Play. Dar tot nu v-am spus tot. Din 2000, ma ocup de selectionata de amatori a tarii, care participa la Cupa UEFA a regiunilor, din doi in doi ani. In august am fost in Ungaria la aceasta cupa, am avut o victorie cu Armenia.
– Anul acesta ati revenit in fotbalul profesionist. Revenirea dumneavoastra are o anume semnificatie?
– Trebuie, pentru a vedea ca nu am lasat niciodata echipa de la suflet, sa mai evoc o perioada. In 1992, la invitatia domnului Dumitru Sechelariu, am venit la club, atunci când a preluat el echipa. Am lucrat impreuna pâna in 2004, o alta perioada buna pentru echipa noastra, pentru SELENA. Atunci am refacut iar lotul, am muncit si am dus-o in rândul echipelor mari, de top, din campionatul Diviziei A. In acea perioada s-a coagulat in jurul echipei un nucleu de oameni priceputi, de oameni care au sprijinit, alaturi de patron, ascensiunea acestui club. Dragostea dintâi nu se uita, nu se paraseste. Importante pentru mine au fost intelegerea familiei, sprijinul ei, eu ma duceam la club la ora sapte si ma intorceam la orele 8-9 seara. Atunci se muncea cu pasiune, cu daruire, acum se mai face si din interes. Dar sa revenim. Este o perioada grea, FCM Bacau nu a fost niciodata in C. Vreau sa pun din nou umarul, cunostintele mele, experienta mea la refacerea si revenirea FCM in esaloanele superioare.
– Sunteti consilier la FCM. Care sunt obiectivele actuale ale Clubului?
– La conducerea clubului este un fost jucator de-al meu, Daniel Scânteie, si este pentru prima data in istoria de 60 de ani a clubului când vine presedinte un fost jucator al clubului. Este un lucru bun. Si atunci am decis ca-l pot ajuta pentru inceput cu putin din ceea ce stiu eu. Mi-a cerut sprijinul si am acceptat cu bucurie. Obiectivele? Este o coincidenta. In 1974 a trebuit sa intinerim si sa refacem o noua echipa din tineretul local. Si asa am facut. In 1992, cu domnul Sechelariu, cu FC Selena, am avut acelasi obiectiv, sa intinerim lotul, sa o luam de la capat, si a iesit o treaba buna. Acum se intâmpla la fel, cu elemente tinere, locale, vrem sa facem o echipa competitiva. Nu aici este locul FCM, locul nostru este in Liga I. Avem un fond bogat si talentat de jucatori, sunt juniorii, tinerii, avem Liceul Sportiv. Sunt tehnicieni pregatiti, cu experienta la toate esaloanele, de aceea zic ca avem tot ce ne trebuie pentru a reusi. Imi doresc foarte mult sa aducem, prin rezultate, spectatorii inapoi in tribune. O echipa fara spectatori, fara galerie, fara sprijinul oamenilor de fotbal nu poate rezista. Asta a fost marea mea satisfactie, marea mea dorinta, sa am tribunele pline. Se poate.
– Cum vedeti acum un meci intre FCM si Sport Club?
– Au mai fost echipe in oras in aceasta divizie, Aerostar, Pambac, Partizanul, a venit acum si Sport Club. Rivalitatea a existat tot timpul intre echipele din oras, numai ca FCM avea rivali in Neamt, Iasi, Bucuresti, Brasov, Onesti etc. Este, pâna la urma, un meci ca toate meciurile. Rivalitatea ar trebui sa se manifeste pe teren, nu in alte parti. Eu am incredere in Ghita Poenaru ca antrenor, in ceilalti antrenori: Jercalau, Codreanu, Fane Apostol. Impreuna se poate face o echipa de perspectiva, de viitor. Nu sta soarta unei echipe intr-un meci. Campionatul este lung, iar noi vrem sa ajungem primii la capat.
– Acum stadionul arata jalnic, am inteles ca si la vestiare, si in birouri sunt probleme.
– S-au facut niste reparatii, insa se pare ca nu de calitate. Izolatia a cedat, sunt infiltratii de apa. Sunt probleme. Este pacat de acest stadion, era unul dintre cele mai frumoase din tara.
– Vorbeam mai inainte de familie, fara sprijinul, intelegerea careia nu puteati sa fiti atâtia ani alaturi de fotbal.
– Da, m-am bucurat de acest dar, de acest privilegiu. Am o sotie minunata, baiatul meu a jucat fotbal la juniori, la tineret, a bifat si câteva jocuri in A, dar in jocurile de afara, nu am vrut sa zica lumea ca eu sunt presedinte si imi bag fiul in echipa. A mers la facultate la Cluj, s-a retras, iar acum este om de afaceri, are o firma pe care o administreaza. Sunt bunic, am un nepot, este student in anul II, in SUA. Sunt sanatos, sunt multumit, am avut o viata frumoasa, chiar daca, in anumite perioade, destul de zbuciumata.
Ideea mea dintotdeauna a fost sa nu-mi fac dusmani in viata, sa nu fac rau. Am ajutat cât am putut, nu am dusmani, in general in fotbal sunt rivalitati, insa nu am dus niciodata rivalitatea dincolo de morala sportiva, nu am mintit pe nimeni, am fost un om de cuvânt. Familia fotbalistica nu are ce-mi reprosa.
– Ati fost presedinte de club, antrenor. V-ati subordonat antrenorii, v-ati bagat peste ei?
– Nu. V-am spus ce antrenori a avut Bacaul si nu era in firea mea, nu puteam sa ma amestec in munca lor. Discutam despre jocuri, despre jucatori, despre problemele echipei, ale clubului, insa el era Antrenorul, el raspundea in fata clubului de rezultate sau esecuri. Cât am fost la club nu am avut oprelisti, nu s-a bagat nimeni peste mine, cum se intâmpla in alte judete, cum se mai intâmpla acum. M-am bucurat de respect, am stiut sa ma fac respectat, de aceea am si fost sprijinit mereu.
– In finalul interviului, care are loc chiar inainte de meciul dintre FCM si Sport Club, ce le transmiteti suporterilor, bacauanilor, dar nu numai pentru acest meci, ci si pentru perioada urmatoare?
– Bacauanii au avut mereu aproape câte o echipa. Cei din Letea tineau cu Letea, erau care sustineau Partizanul, Aerostar. Asa este bine, sportiv, insa când avea Sport Club, Selena, FCM meciuri, veneau cu totii la stadion. Imi doresc sa vina in continuare pe stadioane, pe toate stadioanele, imi doresc sa fie alaturi de noi, sa ne sprijine sa aducem echipa fanion a Bacaului in Liga I, acolo unde ii este locul. A fost dorinta mea de când am intrat in fotbal, sa aduc oamenii pe stadioane, sa fac tot ce pot pentru a-i bucura, iar noi sa ne bucuram alaturi de ei. Daca o persoana spunea ca da Bacaul bacauanilor, eu spun sa dam oamenilor echipa FCM inapoi, in Divizia A.
