Stabilit in Franta de mai bine de doua decenii, antrenorul de handbal Marian Miclescu a ramas cu sufletul in Bacau. "Am dubla cetatenie, dar ma consider in continuare doar bacauan", spune cel care, in urma cu câtiva ani, conducea o echipa mica precum Bondy pe locul trei in campionatul Frantei si in semifinalele Cupei EHF. Miclescu isi doreste ca intr-un viitor nu foarte indepartat sa revina definitiv acasa, in Bacau, si sa puna pe picioare o echipa de handbal feminin demna de traditia Stiintei din anii ’70-’80.
– Domnule Miclescu, nu va e dor sa stati din nou pe banca tehnica a unei echipe de handbal?
– Handbalul a fost si va ramâne viata mea. Chiar daca, momentan, nu mai antrenez, sunt in continuare la curent cu tot ceea ce misca in acest sport, in special in cel feminin. Merg la meciuri, fac fise de observare, imi notez tot ce apare nou si, bineinteles, tin legatura cu oameni de handbal atât din Franta, cât si din România.
– Locuiti in apropiere de Paris si urmariti campionatul francez. Cum este nivelul competitional din Hexagon, in comparatie cu cel românesc?
– Sigur, Franta nu a jucat anul trecut o finala de Liga Campionilor, dar plutonul asigura o competitie mult mai atractiva decât campionatul românesc, unde Oltchim se detaseaza clar.
– Dar la baieti?
– E suficient sa va spun ca divizia secunda din Franta este peste prima liga din România.
– Ati parcurs toate etapele in Franta. Cum a fost ascensiunea?
– Povestea e mai lunga dar, ca sa rezum, in 1994 am condus nationala de cadeti a Frantei spre câstigarea Cupei Mondiale din Canada. Mi se spunea "Dracula din Carpati" pentru exigenta de care dadeam dovada, insa nu am fost niciodata mai dur decât a cerut-o situatia. In 1998 am acceptat propunerea de colaborare venita de la Bondy.
– Cum era Bondy in 1998?
– O echipa oscilanta, careia am reusit sa-i dam stabilitate in joc si rezultate.
– Bugetul?
– Bondy este practic o comuna, asa ca va imaginati faptul ca si sprijinul financiar de care dispunea nu era unul colosal. Municipalitatea asigura baza, iar diferiti sponsori puneau si ei umarul la crearea unui buget decent. Ca sa va raspund la intrebare, in anul in care am urcat pe locul trei in prima liga am avut la dispozitie aproximativ 550.000 euro. In momentul de fata, fara 500.000 de euro nu poti rezista in prima liga franceza, daramite sa mai visezi la podium. De altfel, din acest motiv a si disparut echipa din Bondy. Trecând de la una la alta, vreau sa spun ca regret retrogradarea Stiintei in sezonul trecut.
– Ati vazut vreun meci de-al echipei bacauane?
– Anul trecut? Bineinteles. Am fost la meciul cu HCM Roman, din prima etapa, unde m-am intâlnit si cu Laura Lunca, Gabriela Antoneanu Manea si Adriana Popa. Vremuri de aur, ma refer la perioada in care acestea erau jucatoare la Stiinta. Sunt convins ca, daca erau ajutate, fetele ar fi ramas in prima divizie in sezonul precedent. Asa insa, se chinuie in liga secunda in speranta ca, intr-o zi, handbalul feminin bacauan va reveni acolo unde ii este locul. De multe ori ma gândesc sa ma implic si eu in procesul de reconstructie al handbalului bacauan.
– Cum anume?
– Fie colaborând cu Stiinta, fie prin infiintarea unei echipe proprii. De altminteri, eu am mai sprijinit in nenumarate rânduri nu doar handbalul bacauan, ci si pe cel românesc. Am adus echipament, am intermediat turnee, am raspuns afirmativ oricarei solicitari. Ca si pâna acum, voi fi alaturi de echipa nationala a României, care va veni in Franta, la sfârsitul lunii noiembrie, la un turneu de pregatire inainte de Campionatele Europene. Cu acest prilej, vreau sa propun un parteneriat intre nationala Frantei si cea a României la nivel de pregatire.
– Puteti detalia?
– As vrea sa aduc echipa reprezentativa feminina a Frantei intr-un cantonament aici, in tara, poate chiar la Bacau. Am vizitat EMD Tennis Academy din Bacau si vreau sa va spun ca am ramas impresionat. Nu exista cinci astfel de baze de pregatire in Europa si credeti-ma ca stiu ce vorbesc. Consider ca bunul meu prieten, selectionerul Olivier Krumbholz, va fi incântat când ii voi prezenta conditiile pe care le poate gasi la EMD Tennis Academy. Totodata, voi vorbi si cu Cristian Gatu si cu Radu Voina despre varianta unei astfel de colaborari la nivel de echipe nationale. Sincer, m-as bucura ca Bacaul sa gazduiasca o formatie de talia Frantei.
– Apropo, când va veti intoarce definitiv in Bacau?
– Intr-un timp cât mai scurt, probabil cinci ani. Regret in schimb ca Bacaul este un oras care devine, pe zi ce trece, tot mai gri. Imi amintesc ca era unul infloritor, dar intre timp a ramas mult in urma.
Dan Sion
