Nu de puține ori am întâlnit băcăuani nemulțumiți de starea precară a străzilor din cartierele orașului. De fiecare dată, oamenii le cereau autorităților să îmbunătățească infrastructura orașului și să oblige firmele care au executat diverse lucrări la nivelul carosabilului, să aducă șoseaua la starea inițială.
Experiența practică m-a învățat că niciodată, dar absolut niciodată, bucata de asfalt decupată din șosea nu va mai fi vreodată la fel ca restul drumului. Fie că este vorba despre canalizare, gaz metan sau energie electrică, structura stricată ajunge să fie doar cârpită la finalul lucrării.
În lipsa unei baze stabile, pământul, nisipul și pietrișul care acoperă de regulă o groapă, se tasează în scurt timp, iar o dată cu subțierea structurii, gropile sau șanțurile nu întârzie să apară în asfalt. Mulți dintre cei care vor asfalt la ei pe stradă fac parte dintre băcăuanii care au trăit cumplita experiență a modernizării rețelelor de termoficare.
Într-adevăr, în cazul lor, este de înțeles că își doresc să revină la starea de normalitate. Timp de un an sau chiar mai mult, aceștia au cărat pe picioare, în case, noroiul din stradă. Coșmarul s-a acutizat pe vreme ploioasă sau chiar pe ninsoare, când, apa rezultată din precipitații a întins noroiul pe ceea ce fusese cândva o stradă asfaltată.
Târziu, după lungi și repetate insistențe s-a pus pe alocuri pietriș și în cel mai bun caz s-a tasat, însă, până la asfalt este cale lungă. Deși viitorul nu se anunță prea roz la acest capitol, aflu că pe 50 de străzi urmează să fie executate lucrări de montare a conductelor de apă și canalizare.
Chiar dacă suntem tentați să spunem că o să avem nevoie de cizme de cauciuc în unele zone ale orașului, trebuie să fim conștienți că efectuarea acestor lucrări înseamnă evoluție.
