Am primit, zilele trecute, un dar prețios de la Editura Paralela 45, adică un colet mare cu tot felul de cărți. Printre ele se afla și una de format mic, cochet, cartonată, albă cu un chenar auriu și cu imaginea unei inimi străpunse. Intitulată „Iubirea”, cărticica se vrea o celebrare a romantismului și cuprinde o inspirată selecție de citate, poeme și fragmente din scrisorile de dragoste aparținând unora dintre cele mai cunoscute personalități culturale din lume. Ediția, îngrijită de Max Morris, include și câteva rețete de „cofeturi care răsfață simțurile”, multe având ciocolată în compoziție, după cum era de așteptat, știindu-se rolul acesteia de primadonă în declanșarea endorfinelor: trufe senzuale, prăjitură marmorată cu ciocolată și zmeură, brioșe „catifea roșie”, prăjiturele „fluturi în stomac”, inimă înamorată, bulgărași vegani, vis pufos (ce nume sugestive, nostime!), irezistibila tartă cu melasă, negrese frivole de ciocolată, torturi și budinci pentru clipele prețioase de tandrețe împărtășită.
Romantismul nu se demodează este o permanență, o constantă a sufletului omenesc, „vraja care transformă praful vieții cotidiene în pulbere de aur”. Iar „iubirea e cea mai puternică dintre toate patimile, fiindcă atacă simultan capul, inima și simțurile”. A spus-o un mare înțelept chinez din antichitate, Lao Tzu, întemeietorul taoismului.
Parcurg paginile cărții și mă opresc la câteva citate care mi-au plăcut pur și simplu, sau m-au surprins. Surorile Brontë, de pildă, aveau mari așteptări de la dragoste, erau niște idealiste. Charlotte își exprima astfel dorința: „Îți cer să treci prin viață braț la braț cu mine – să fii al meu alter ego și cel mai bun tovarăș de pe pământ”, în timp ce Emily credea că, „indiferent din ce-ar fi făcute sufletele noastre, al lui și-al meu sunt la fel”.
Pentru alții, niciun sacrificiu făcut în numele iubirii nu e prea mare. Fr. Chopin, într-o scrisoare către iubita sa, Delfina Potocka, exclama: „ Pentru mine, tu ești un dar din rai. Pentru tine, aș renunța la faimă, la creativitate, la orice”.
Dau apoi peste o zicere a lui Sartre, care-mi trezește un surâs, cunoscând câteva picanterii din viața celebrului filosof existențialist. „În dragoste, unu și cu un fac un întreg”. În cazul lui și al lui Simone de Beauvoir, lucrurile erau mai complicate în materie de dragoste. Unele dintre elevele lui Simone îi erau și iubite, pentru ca să treacă apoi și prin patul filosofului. Iar frumoasa și eleganta profesoară, foarte nonconformistă, avea legături sentimentale și cu alți bărbați, de obicei tineri și arătoși, exact opusul lui Sartre. Care, în pofida urâțeniei sale, a avut numeroase amante. Dar între cei doi exista un contract care stipula că nu se vor părăsi niciodată, că vor rămâne liberi în alegerile lor, că nu se vor căsători, dragostea lor fiind una absolută, deasupra regulilor comune. Așa că își povesteau, uneori cu lux de amănunte, cuceririle, „les amours contingeants”, adică întâmplătoare, fără consecințe, din moment ce ei doi erau de nedespărțit. Și totuși, chiar dacă în spirit Simone nu l-a trădat niciodată, rămânând să-l îngrijească, plină de un extrem devotament, până la capătul vieții lui, ea nu a fost câtuși de puțin o teoreticiană rece, cerebrală în orice situație, ci o femeie pasională. Lucru evident în aceste rânduri dintr-o scrisoare adresată unuia dintre iubiți, Claude Lanzmann: „Te venerez cu toată puterea trupului și din tot sufletul. Ești ursitul meu, nemurirea mea și viața mea întreagă”.
Închei acum cu îndemnul unui mare scriitor, Lev Tolstoi: „Surprinde momentele de fericire, iubește și lasă-te iubit! Aceasta e unica realitate din lume; toate celelalte sunt prostii”.
