Când ii intâlnesc renaste in mine speranta ca România mai poate fi salvata de pe toboganele coruptiei, pe care le intâlnesti, ca intr-un parc de distractie pentru nebuni, la toate nivelurile si in toate sectoarele. In administratie, in politica, dar si in profesiile care presupun sensbilitate, devotament si responsabilitate, cum e cea de medic sau cea de dascal. Cetatenii in care imi pun nadejdea sunt voluntarii care activeaza in diferite organizatii si institutii.
Adolescentii care ii invata engleza, matematica sau operare PC pe copiii nevoiasi, ai caror parinti nu-si permit sa plateasca meditatii, si cei care fac curatenie, de Pasti, in garsonierele batrânilor imobilizati la pat, cei care strâng resturile de mâncare si farfuriile de plastic unse cu mustar uitate de adulti pe malul apei, dupa gratar, cei care stau pe marginea patului si le dau ceai cu lingurita bolnavilor de la Neurologie… Câti adulti (români, nu germani, olandezi sau americani) ati vazut facând voluntariat?
Foarte putini. Daca jumatate dintre sutele de liceeni voluntari vor ramâne in Bacau sau in România, având in vedere ca Occidentul e tot mai confuz, tot mai instabil, mai avem o sansa. Iar daca dintre cei care vor ramâne macar câteva zeci vor intra in politica sau vor opta pentru managementul institutiilor din Sanatate, Educatie, Transport, Mediu etc., dupa ce vor ajunge specialisti, inseamna ca suntem norocosi si ca vom intra pe drumul cel bun. Ei reprezinta generatia care poate schimba lucrurile.
Sper (caci, deocamdata, nu am motive sa ma indoiesc) ca acestia sa promoveze in continuare valorile de care s-au atasat la 15-17 ani, sa creada in solidaritatea umana si in responsabilitatea sociala. Sa se achite de obligatii fata comunitatea in care traiesc. Sa inteleaga ca nu exista bine individual, intre zidurile casei tale, când in jur totul e ruina. Sa nu dispretuiasca legea, proprietatea si drepturile celorlalti.
Sa nu dea pixuri in campanie pentru ca, dupa alegeri, sa imparta bugetul ca pe o halca de carne, sa nu arate spre coruptie cu dreapta si sa bage comisioanele in buzunar cu stânga, sa nu pretinda de la contribuabili corectitudine si decenta, iar ei sa-si ascunda veniturile in Panama. Ma astept ca acest tineri inteligenti, care au vazut cum arata Suferinta si au alinat-o, care au inteles ca Fericirea trebuie sa fie modesta si ca Valoarea nu se plimba in Maybach, sa faca in politica, peste zece ani, ceea ce fac, azi, in organizatiile neguvernamentale, pentru semenii lor.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
