S-a spus că parfumul este istoria unei flori. Cred că voluntariatul poate reprezenta, sugestiv, istoria sufletului unui om. Ce faci tu – neremunerat și neîmbrâncit electoral sau de alte interese meschine -, pentru ca ființa Celuilalt să simtă că bobul de rouă zâmbește și pentru el, că nevoința lui te mișcă de parcă ar fi și o parte a suferinței tale? Cred că acesta este spiritul autentic al voluntariatului…
În filmul „Pearl Harbor” m-a tulburat replica unui protagonist: „Nu există nimic mai puternic decât inima unui voluntar”. Se spune că voluntarii nu au neapărat mult timp liber, ci mai ales inimă. Inimi de felul acesta mișcă frumos lumea, o fac să fie mai locuită de suflet, mai îndepărtată de ticăloșenie și durere, mai apropiată de Speranță. Există culturi și civilizații cu inimile lipite de spiritul voluntariatului. Discursul voluntariatului seamănă, cumva, cu gazonul englezesc.
A trebuit tuns sute de ani, pentru a-și manifesta excelența. Charities Aid Foundation publică, anual, un top al celor mai „generoase” ţări din lume. În esența generozității, voluntariatul are un loc aparte. România se apropie de locul o sută…
În spațiul băcăuan, printre gesturile constante/consistente de voluntariat mă răvășește minunat efortul celor de Habitat for Humanity Comănești. Din fericire, nu lipsesc alte multe gesturi manifestate în acest univers al umanului autentic. Am mai aflat, de pildă, despre faptul că o asistentă din Motoșeni i-a vaccinat pe toți copiii din zonă. I-o fi venit greu? Nu cred, pentru că este posesoare de suflet. Imaginați-vă ce-ar fi dacă, prin absurd, toți primarii sau guvernanții, în general, ar fi posesori de suflet. Și mulți dintre noi ceilalți, evident…
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
