Voluntari la noi acasa

Intr-una dintre emisiunile “Desteptarea de seara”, Ioana Mare, eleva in clasa a XI-a la Colegiul National “Gheorghe Vranceanu”, povestea cu mândrie justificata cum, in ultimele sale patru vacante de vara, a muncit voluntar pe santierele unde s-au construit centre de ocrotire sau locuinte sociale in judetul Bacau. Initiatorii si finantatorii acestor anevoioase si generoase fapte erau si sunt voluntari straini, veniti cu inimile (si buzunarele) deschise sa ajute nevoiasii din România. Si mai spunea Ioana ca, printre alte lucruri importante pe care le-a invatat acolo, printre picaturile de sudoare, unul i se pare foarte important: sa nu-ti fie rusine sa muncesti! Si adolescenta din fata mea rostea aceste cuvinte cu o convingere pe care rar am vazut-o chiar si la cei maturi. Din pacate, aceasta minunata atitudine fata de munca este foarte rara, atât printre colegii ei de generatie, dar si la “oamenii mari”, cei care se grabesc sa critice tinerii mai ales pentru ca sunt… lenesi. Recent, Primaria municipiului Bacau a anuntat asociatiile de proprietari ca in aceasta primavara nu va mai trimite angajatii de la salubritate sa curete si sa amenajeze spatiile verzi de lânga blocuri, insa pune la dispozitie unelte sI var pentru doritorii de autogospodarire. Nici nu mai conteaza motivatia acestei decizii care, la urma urmelor, este fireasca: daca tot suntem proprietari pe terenurile respective, de ce sa se aloce bani de la buget pentru o treaba care ne priveste doar pe noi? Sunt foarte-foarte curios câti dintre locatari vor cobori in propria batatura pentru a sterge urmele iernii si ale nesimtirii unora dintre cei pentru care traiul in comun la bloc inseamna mizerie individuala aruncata pe spatiul comun. Cunoscând prea bine fudulia celor care, dupa ce s-au descaltat la bariera si au primit apartament de la intreprindere, au crezut ca pot sta cu mâinile in sân dupa ce vin de la “servici”, sunt mai degraba neincrezator in entuziasmul bacauanilor. Ca sa nu mai vorbim despre copiii si nepotii celor amintiti mai sus, care ridica pe noi culmi indiferenta amestecata cu nesimtirea, ambele incununate de o lene totala. Obligatoriu, trebuie sa invatam de la Ioana Mare si de la prietenii ei cei vrednici ca, pe lânga drepturile pe care credem ca le posedam, avem câteva obligatii foarte clare. Iar a face curatenie pe lânga casa este una dintre ele.