Voi sunteţi lumina lumii

Trăim într-o societate consumistă, bazată în mare măsură pe raporturi mercantile, stăpânită de un egoism care uneori este dus la extrem. Într-o asemenea societate, pentru mulţi dintre semenii noştri, viaţa de astăzi pare nesemnificativă, plictisitoare, sau în cel mai fericit caz plină de griji. Este o imagine ce se desfăşoară în faţa ochilor noştri zi de zi şi nu putem face abstracţie de ea. Dar tocmai acesta este ambientul în care suntem chemaţi să ne trăim existenţa noastră creştină, ca discipoli ai lui Cristos, exemple vii de urmat pentru cei din jurul nostru.
„Voi sunteţi sarea pământului, voi sunteţi lumina lumii!” (Mt 5,13) Vedem aici că Isus nu se proclamă pe sine cum o făcea adesea: „Eu sunt lumina” (In 8,12), „pâinea”, (In 6,42) „calea, adevărul şi viaţa” (In 14,16), dar se referă direct la ascultători: voi sunteţi. Este vorba de o schimbare. Prin această afirmaţie Isus nu vrea să facă o evaluare despre ceea ce sunt ucenicii. Este mai degrabă o misiune la care sunt chemaţi adevăraţii ucenici.
Trebuie să fim sare, dar nu separaţi de Dumnezeu şi de aproapele. Trebuie să fim lumină, dar nu sub obroc. Lumina devine utilă numai atunci când este spre folosul cuiva. La fel şi sarea. Folosite pentru ele însele sau în mod izolat, nu au nici o utilitate sau chiar pot deveni dăunătoare.
Omul contemporan este tentat să încerce, să-şi umple golul vieţii fără gust cu ceva picant… Dar ne întrebăm: oare viaţa este chiar fără gust sau omul este cel care şi-a pierdut sensibilitatea pentru viaţă?
Viaţa este alcătuită din lucruri mărunte: familie, muncă, odihnă, prieteni, bucurii şi speranţe. Tocmai în aceste mici lucruri trebuie să arătăm sensul existenţei. Să dăm lucrurilor mici o valoare mare. Numai aşa fiecare lucru dobândeşte gust. Isus Cristos nu ne cere lucruri mari. Nu ne cere să fim flăcări imense, dar lumini mici care să lumineze.
„Dar dacă sarea se va strica…”. Fraza exprimă într-un oarecare fel ceea ce se întâmplă în noi toţi. Creştinismul nostru este uneori cam „insipid”, pentru că în viaţa noastră se vede prea puţin spiritul Evangheliei; şi acea credinţă pe care o mărturisim mergând la Sfânta Liturghie duminica, rămâne prea „ascunsă” în celelalte zile şi în afara bisericii…
Pr. Richardo-Dominic Baciu