Expresia din titlu era vehiculată ca o autoironie amară când românul trebuia să descrie relaţia de prietenie cu URSS-ul. Noi, românii, eram cei care dădeam petrolul iar partenerul nostru în contrapartidă făcea restul. E ca şi cum un tigru s-ar fi asociat cu o gazelă. I-ar fi pus prietenos laba pe umăr şi ar fi zis: „Ce-ar fi să împărţim în mod echitabil resursele!”
Dar nu era o întrebare, era o exclamaţie. Avea tigrul o idee generoasă. Să împartă în mod echitabil resursele din habitat. Numai că resursele cu pricina nu erau ale tigrului, erau din habitatul gazelei. Bine, urma şi ea să primească ceva, o tehnologie… accesul la surse de finanţare, dar asta în urma unor negocieri cu tigrul. Cam aşa se întâmplă astăzi cu resursele statelor ce nu au putere de negociere. Şi nu vorbim de resurse clasice, petrol, gaz, diamante ori aur etc.
Astea au fost deja tranșate. Vorbim de resurse genetice. Şi acestea au valoare economică. Poate nu întâmplător noul nostru cod civil art. 63 prevede că: „(1) Sunt interzise orice intervenţii medicale asupra caracterelor genetice având drept scop modificarea descendenţei persoanei, cu excepţia celor care privesc prevenirea şi tratamentul maladiilor genetice. (2) Este interzisă orice intervenţie având drept scop crearea unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane vii sau moarte, precum şi crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.” O lege nu apare decât atunci când sunt premisele ca ea să se şi aplice. La nivel global „vânătoarea de resurse genetice” a început. Vom fi vânat ori vânător? Urmează să aflăm. Întrebarea e: parlamentarii care au aprobat Legea nr.36 din 17 ianuarie 2019 „pentru ratificarea Protocolului Nagoya privind accesul la resursele genetice şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora” ştiu cu certitudine care va fi poziţia noastră în această ecuaţie?
Dar să revenim la gazelele şi tigrii noştri. Tratatul e amplu şi nu poate fi analizat în detaliu, dar putem avea o minimă imagine a ce presupune. Iată obiectivele generoase ale protocolului prevăzute la art.1: „Obiectivul prezentului protocol este împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice, inclusiv printr-un acces adecvat la resursele genetice și prin transferul corespunzător de tehnologii relevante, ținând seama de toate drepturile asupra resurselor și tehnologiilor respective, precum și printr-o finanțare corespunzătoare, contribuind astfel la conservarea diversității biologice și la utilizarea durabilă a componentelor sale.”
Pare destul de confuz până aici. Dar să vedem ce spune art. 5 pct. 1 din Tratat: „beneficiile care rezultă din utilizarea resurselor genetice, precum și utilizările și comercializările ulterioare trebuie să fie împărțite într-o manieră corectă și echitabilă cu partea care pune la dispoziție aceste resurse, adică țara de origine a acestor resurse (gazela) sau o parte care a dobândit resursele genetice în conformitate cu convenția (tigrul).
Această împărțire se face pe baza unor termeni conveniți de comun acord.” Dar să vedem cui i se adresează acest protocol , art. 22 pct. 3: „părțile care sunt țări în curs de dezvoltare, în special țări cel mai puțin dezvoltate și, între acestea, state insulare mici în curs de dezvoltare, și părțile cu o economie în tranziție ar trebui să își identifice propriile nevoi și priorități …părțile respective ar trebui să sprijine nevoile și prioritățile de capacitate ale comunităților indigene și locale și ale părților interesate relevante identificate de ele, scoțând în evidență nevoile și prioritățile femeilor în ceea ce privește capacitățile.”
Mărturisesc, nu am identificat după câteva lecturi care sunt „prioritățile femeilor în ceea ce privește capacitățile”, pentru că trimiterea la „femei” asociată cu „utilizarea resurselor genetice” mai apare în textul protocolului art. 12 pct.3. Părțile se angajează să susțină, după caz, elaborarea de către comunitățile indigene și locale, inclusiv de către femeile din cadrul acestor comunități. Iată şi ce spune legea 36/2019 aprobată de Parlament despre această chestiune în preambul: „recunoscând, de asemenea, rolul vital pe care îl joacă femeile în ceea ce priveşte accesul şi împărţirea beneficiilor şi afirmând necesitatea unei participări depline a femeilor la toate nivelurile de elaborare şi implementare a politicilor pentru conservarea biodiversităţii”, iar la art.5 pct.5 textul legii prevede: „fiecare parte ia măsuri legislative, administrative ori strategice, după caz, pentru ca beneficiile care rezultă din utilizarea cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resurse genetice să fie împărţite într-un mod corect şi echitabil cu comunităţile indigene şi locale care deţin aceste cunoştinţe. Această împărţire se face pe baza unor termeni conveniţi de comun acord.” Şi dacă nu există acordul comun ce se întâmplă dacă: „nu este posibilă acordarea sau obţinerea consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză.”
Am reprodus textual ipoteza din lege. Ei bine şi această chestiune a fost rezolvată de art. 10 care vorbeşte de existenţa unui „Mecanism multilateral mondial de împărţire a beneficiilor”.
Protocolul de la Nagoya a fost deschis spre semnare părţilor la Convenţie în 2 februarie 2011 la sediul central al ONU la New York. La nivel declarativ el are drept scop: „Crearea unei baze juridice şi o mai mare transparenţă în sprijinul utilizatorilor şi furnizorilor de resurse genetice.” Dumneavoastră ce credeţi?
Jurist Adrian M. Ionescu
