Vlad Ghervase. Povestea... O moarte care ne-a marcat

Sutele de oameni care i-au adus un ultim omagiu lui Vlad mi-au amintit de alte sute, care l-au condus pe ultimul drum pe Dan Botezatu, în urmă cu 11 ani. Vladuț și Dan au fost doi tineri fără funcții mari, dar cu o influență izvorâtă din calitățile lor, care le-au dat capacitatea de a aduna în jurul lor mulți oameni de toate condițiile sociale. Pe Vlăduț l-am cunoscut bine, de când era de-o șchioapă. Moartea lui va fi, pentru mine și pentru sute de oameni, o rană veșnic vie. Dar am credința că accidentul său năprasnic nu va fi fost în zadar.

Mulțumiri din inimă

Înainte de toate, țin să fiu ecoul simțirilor familiei Ghervase. „Vreau să le mulțumesc unor oameni care ne-au îndatorat pe vecie prin ceea ce au făcut pentru Vlăduț în ultimele sale ore de viață.
În primul rând, Aidei de la frizerie care a intervenit imediat după accident, când mulți alți bărbați se pierduseră cu firea. Vreau să îi mulțumesc și pentru cuvintele frumoase spuse duminică, pentru cuvintele pe care le-a scris pe asfalt și care au fost acoperite de motocicliști cu lumânări și candele. Recunoștința mea se îndreaptă, apoi, spre dr. Viorel Cosmin Franț și echipa sa medicală; s-au luptat pentru Vlăduț timp de două ore și jumătate, cu disperare, încercând imposibilul. Hipocrate ar fi fost mândru de acești medici și asistenți. Celor din mass-media care au tratat evenimentul cu echilibru le sunt recunoscător, la fel și celor care au comentat pe rețelele de socializare și au empatizat cu noi. Nu în ultimul rând, mulțumiri tuturor celor care l-au condus pe Vladuț pe ultimul drum, de la prieteni apropiați la oameni pe care nu îi cunoșteam.”

Vlăduț, de fapt, trăiește prin noi

Ne zbatem cu toții într-o lume a vorbelor. Gândurile, care nu ne dau nicio clipă pace, sunt vorbe. Îmbinarea lor și trăirea cu care sunt spuse pot face orice lucru posibil, în vis sau aievea. Inclusiv să discutăm cu cei plecați dincolo, pentru totdeauna. Sunt prieten bun cu Iulian, tatăl lui Vlăduț. Este un om puternic și calculat, dar m-am temut că tragedia prin care a trecut îl putea doborî. Ca un copil să-și îngroape părintele, e sfâșietor; ca un părinte să-și îngroape copilul, e mai presus de cuvinte. „Cunosc un psiholog bun, prietene. Te-ar putea ajuta”, i-am spus într-una dintre tristele zile trecute. „Nu. Știu că nu ne vom mai vedea niciodată”, mi-a spus el. „Știi, nu cred nici în premoniții, dar… L-am petrecut mult cu privirea, ca niciodată, când a plecat cu motocicleta de la Poliție, spre casă. Păstrez acele secunde ca pe ceva de mare preț. Peste cinci minute s-a produs accidentul”. Vocea i-a tremurat puțin, dar ochii i-au rămas albaștri și limpezi. Lacrimile i-au secat, din acea zi și până acum.

„Era un copil extraordinar, care și-a trăit viața cu o mare intensitate și energie. Nu știu de unde avea atâta timp și putere, pentru afacere, pentru prieteni, pentru oricine. Urma să-și dea doctoratul în management în turism, dar nu se rușina să dea cu mopul sau să fie ospătar. Era în picioare de la 6 dimineața până noaptea, mereu zâmbitor, amabil, săritor și optimist. Era altfel decât noi, restul lumii – acest lucru mi l-au spus și prietenii lui.” Iulian Ghervase

E bine, mă gândesc, că Iulian a rămas aceeași stâncă de care te poți agăța din valuri uriașe. Dar parcă mi-a ghicit gândul. „Copiii mei au fost extraordinari, au dat dovadă de multă maturitate. Codrin (fratele mai mic al lui Vlăduț – n.a.) ne-a insuflat curaj tot timpul, deși soarta ne era potrivnică. Eu am fost distrus, mi-am urlat durerea. El și Cezara (sora lui Vlăduț – n.a.) ne-au dat un exemplu de demnitate, au fost reazemul nostru, al părinților. Codrin s-a ocupat de toate amănuntele ce au ținut de înmormântare. «Așa i-ar fi plăcut lui Vlad. El n-a murit, este cu noi, să țineți minte asta!”

Moștenirea lui Vlăduț

Vlad își plănuia nunta, pentru primăvara sau vara lui 2020. Tragedia sa nu a distrus tot, datorită apropiaților care i-au supraviețuit. În densitatea amețitoare și dureroasă a ultimelor zile, gândurile au putut zbura însă și pentru eternitatea ce urma. „Prietena lui va fi în continuare ca și fiica noastră, așa cum ar fi fost dacă ne-ar fi devenit noră. A iubit-o foarte mult, iar noi la fel”, mi-a spus Iulian, privind în gol. „Pe angajații de la hotel i-am strâns luni și i-am asigurat că locurile lor de muncă nu sunt în pericol. Codrin s-a angajat să ducă mai departe viziunea fratelui său”, a mai continuat tatăl, răvășindu-se din nou. „Era un tânăr care a dorit mult să facă lucruri bune acasă. Nu în străinătate, nu la București. Putea fi bun oriunde, se perfecționa continuu. Știți, avea permis pentru toate categoriile de vehicule, inclusiv pentru cisterne, plus un certificat internațional. Cine spune că era motociclist și teribilist nu știe că, de fapt, era un șofer foarte atent și bine pregătit”, deviază un pic Iulian. „Am de gând să înființez o asociație, care să poată propune legi în domeniul circulației. Dacă nici acum nu facem ceva, atunci când? Vlăduț era un tip care nu admitea sub nicio formă șpaga. În ziua fatidică, s-a trezit la ora 5.00, pentru a sta la rând la înmatriculări. Aveam cunoștințe acolo, dar nu a apelat la ele. Dacă făcea asta, orarul evenimentelor ar fi fost altul și nu pățea nimic. Dar așa era Vlăduț, avea bun simț și nu putea sări peste rând. Mă gândesc la impunerea unor controale medicale foarte serioase, înainte de a intra la examenul pentru carnet. Aș dori să tratăm foarte serios problema vârstei, pentru cei care se află la volan. Nu acuz, dar poate dacă toate acestea ar fi fost deja, copilul meu era acum în viață”.

Îi înțeleg zbuciumul lui Iulian. Cum spuneam, viața noastră e formată dintr-un amalgam de vorbe și trăiri sufletești, lucrurile materiale fiind simple accesorii ale acestora ori pure iluzii. Sau doar așa pare, pentru că am uitat două lucruri importante ce supraviețuiesc unei pierderi irecuperabile: solidaritatea umană, amintirile și numele pe care îl lăsăm când ne ducem. Prin toate acestea, Vlad Ghervase va zâmbi mereu, printre noi!