Visul de a ajunge pe marile scene

Ma numesc Nicoleta Paic, am 19 ani si sunt proaspata studenta la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, Facultatea de Litere, la programul de studii Engleza-Franceza.

Daca m-ar opri cineva, în mod aleatoriu, si mi-ar propune sa ma definesc pe scurt, cum sunt eu sau, mai bine, care este esenta fiintei mele, as raspunde fara nicio urma de ezitare: muzica. Muzica pentru mine a însemnat si înseamna o lectie de viata, este cea care m-a format ca om si de la care am avut cel mai mult de învatat.

Îndraznesc sa spun acestea tocmai pentru ca în muzica am crescut; înca de la o vârsta frageda auzeam cântecele mamei în casa, copilaria mea a fost dominata de astfel de momente iar serile se lasau mai mereu cu asa zisele concerte în oglinda si vesnica dorinta de a ma afla pe scena.
Marile mele pasiuni au fost dintotdeauna muzica si dansul, si nu orice dans, ci dansul popular românesc.

Studieza muzica de la 10 ani

Voi începe cu muzica pe care am inceput sa o studiez de la vârsta de 10 ani, la Palatul Copiilor din Bacau, loc în care am reusit, cu ajutorul profesorilor de acolo, sa descopar aceasta frumoasa lume. Tot prin intermediul Palatului am reusit sa ajung pentru prima data pe o scena si sa traiesc emotii adevarate.

Toata aceasta aventura a avut durata a trei ani de zile, ani în care am facut ceea ce mi-a placut cel mai mult, am participat la diverse spectacole si, dupa cum am mentionat la început, am învatat sa vad lumea altfel, muzica m-a educat.

Am urmat dansul popular

Mai departe însa, am luat decizia împreuna cu parintii mei, sa încerc ceva nou, aici a început o noua etapa si anume cea a dansului popular românesc. Daca la început eram oarecum sceptica în privinta acestui fapt, pe parcurs, a ajuns sa faca parte din mine. Desi dansul a captat o mare parte din viata mea înca de atunci, nu ma simt vinovata pentru faptul ca am lasat deoparte muzica si visul meu maret de a ajunge pe marile scene, tocmai pentru ca am ramas în aceeasi lume, doar ca… sub o alta forma.

Am numarat sapte ani de zile în care m-am dedicat trup si suflet dansului si pot spune ca ma mandresc la orice pas cu aceasta etapa a vietii mele.

Primii pasi i-am învatat de la domnul profesor Mitica Pricopie, în cadrului ansamblului coordonat de dumnealui, ansamblu ce se numea „Ciobanasul” , ansamblu ce a fost a doua mea familie timp de 5 ani de zile. Îmi placea la nebunie ceea ce faceam, nenumaratele ore de repetitii, spectacolele extenuante, dar atât de frumoase, durerile inevitabile, însa pasiunea era mai presus de tot!
Timpul a trecut, iar eu, la rândul meu, am trecut la o alta etapa, un nou ansamblu, aceeasi familie, aceiasi oameni minunati, însa toate acestea sub un alt nume: Ansamblul Folcloric „Plaiuri Bacauane”.

De aceasta data, acest ansamblu s-a nascut din initativa domnului coregraf Robert Costrovanu, el fiind singurul ce a facut posibila evolutia atât de frumoasa a unui ansamblu, a unei familii, a unui grup ce exista si astazi. Povestea a continuat cu aceleasi nelipsite repetitii si momente frumoase petrecute alaturi de oameni frumosi. Însa, din pacate, circumstantele m-au facut sa renunt la ceea ce iubeam cel mai mult, iar aici intra din nou în viata mea muzica.

In al doilea an la canto

În urma cu aproape 3 ani mi-am canalizat din nou atentia asupra studiului muzicii si pot spune ca de atunci ma simt cu adevarat împlinita, la locul potrivit, facând ceea ce trebuie. Acum sunt deja în al doilea an de canto la „Şcoala Populara de Arta” din Bacau, având un profesor minunat, pe domnul Rares Draghici, care reuseste mereu sa faca orele mult mai placute.

Visul de a ajunge pe marile scene ramâne înca în picioare si sper ca în curând sa se împlineasca, însa pâna atunci voi aparea cu mare drag pe scenele din orasul meu si îi voi încânta pe toti cei ce doresc acest lucru.

Nicoleta Paic, studenta la Engleza-Franceza,
Facultatea de Litere, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau