Să-mi bag picioarele dacă mai mănânc vreodată covrigei cu fenicul seara târziu înainte de culcare. Am făcut-o duminică spre noapte, când am luat somn undeva după ora două, după juma de pungă de tarallini și după Salernitana- Udinese și Venezia – Cagliari la pachet. Cu excepția remizei din Lagună care i-a ținut pe Iervolino și ai lui în A, toate celelalte mi s-au pus de-a curmezișul.
În special covrigii, care mi-au căzut la stomac mai greu decât au făcut-o golurile lui Deulofeu și Udogie. Și dacă aveți impresia că bag în ele, stați să vedeți ce vis șui am avut! Se făcea că joc fotbal cu Vladimir Putin. Nu știu de unde dreaq apăruse, că a și întrebat cineva dacă am rămas în pană de oameni. Țin minte că Iulică a strâmbat din nas și mi-a zis: „Ăsta sigur o să ne încurce. Mai bine îl dai la echipa adversă”. Numai că eu, suflet de mamă, l-am băgat pe rusnac în apărare la noi: „Hai bă, că-i nou venit și să nu se simtă stingher.
Cât de slab poate fi?”. Ei bine, dacă îl știați pe Vladimir Vladimirovici o calamitate ca președinte- dictator, stați să-l vedeți cum joacă fotbal; pe lângă el, Unguru și Zotta sunt Pele și Maradona. Putin e gutuie rău. Din cauza asta, dar și ca urmare a palidității și a țestei bombate chiar așa îl și strigam pe teren: Bă, Gutuie”. Îl strigam de pomană, că el făcea numai ce-l tăia capul său țuguiat. Și toate pe dos. Când trebuia să paseze scurt, degaja, când trebuia să țină la un om, se ducea după altul, iar mingea îl încurca rău: a dat pe lângă ea de vreo mie de ori. Ce-i drept, o dată a băgat-o în poartă, numai că era poarta noastră, iar el, în loc să-l ia în primire pe Stelică la un corner, s-a pus la prima bară și a deviat-o în autogol. Dacă nu aș fi observat cât e de gutuie, aș fi zis că a făcut-o intenționat.
Cu toții ne-am enervat rău, mai ales că Putin- Gutuie păstra mereu un zâmbet pervers în colțul buzelor subțiri ca foița de țigară. A fost de belea, ce mai! Așa cum se întâmplă de regulă, mi-e imposibil să-mi amintesc cum a început și cum s-a sfârșit visul.
Dar țin minte în schimb că la finalul meciului, în timp ce mă pregăteam să o sun pe nevastă-mea să pună de o cadă, pe ecranul telefonului mi-a apărut un sms prin care Radu Ababei mă anunța că, la sugestia lui Stanciu-Viziteu, „Municipalul” va fi redenumit stadionul „Volodimir Zelenski”. Să-i bagi în mă-sa de covrigei cu fenicul și pe ăla care i-o mai mânca vreodată seara, înainte de culcare!
