Vin rușii, pleacă virușii

 Cum oare va reuși domnul Arafat să impună ,,distanțarea socială” echipajelor din taburi, din tancuri, în camioanele care transportă soldați sau în dormitoarele de campanie, etc. ? Cum îi va amenda când, vașnicii soldați francezi, americani și români în fața unui inamic tangibil vor renunța la masca facială FFP2? Se duce pandemia în derizoriu. ,,Exercițiul” armatei ruse la granița Ucrainei, așa cum îl definește Putin, face să treacă în plan secund epidemia și odată cu ea și responsabilitățile aferente deciziilor de pandemie. Virusul pare să fie mai puțin periculos chiar dacă nedescriminatoriu. Îi infectează pe toți în egală măsură, inclusiv pe ruși, cărora pare să nu le pese. Dl. Putin cere de la NATO garanții de securitate inacceptabile, respectiv, retragerea forțelor din zona de Est a Europei. Ce oferă în schimb? Se pare că nimic din moment ce, așa cum preciza în mai multe rânduri, masarea tehnicii de luptă rusești la granița Ucrainei și a celor cca. peste o sută douăzeci de mii de soldați e doar… un exercițiu. Președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, e destul de calm în împrejurările date și… face apel la calm. Ucraina pare o ,,nucă tare” . La cei peste 45 de milioane de locuitori ai săi, o administrație de ocupație ar presupune un efort logistic pe care Rusia nu și-l poate permite pe termen lung. În România, Ministerul de Interne are circa o sută douăzeci de mii de angajați la o populație de doar 20 milioane de locuitori, cu eficiența pe care o cunoaștem. Sigur că, după prăbușirea Uniunii Sovietice, Ucraina a moștenit o forță militară de 780.000 de oameni pe teritoriul său, echipată cu al treilea arsenal nuclear ca dimensiune din lume. Însă, în mai 1992, Ucraina a semnat Tratatul pentru Reducerea Armelor Strategice (START) prin care a acceptat să cedeze Rusiei toate armele nucleare pentru a fi distruse și să se alăture Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare . A ratificat tratatul în 1994 și, în 1996, a renunțat complet la armamentul nuclear. A primit în schimb asigurări politice de garanții privind suverantitatea sa din partea Marii Britanii. Ce a urmat știm, în urma unei acțiuni de război blitzkrieg, în luna martie 2014, pe teritoriul Crimeii se consolida ocupația. Douăsprezece mii cinci sute de soldați ruși, 92 de vehicule blindate, 24 de instalații de artilerie, 22 de avioane, 37 de elicoptere și 27 de nave militare. Ucraina a pierdut Crimeea împreună cu flota sa militară și alte câteva regiuni rusofone. Asigurările declarative de securitate nu au putut să o apere. Pe 15 martie 2015, canalul public rus de televiziune, Rossia 1, a difuzat filmul documentar „Crimeea. Drumul spre casa”, în care se afirmă că Rusia era pregătită să apeleze la arme nucleare în caz că SUA și aliații săi ar fi intervenit militar în favoarea Ucrainei. În film apare și președintele Rusiei, Vladimir Putin, care declara că, în Crimeea au fost amplasate baterii de rachete de coastă, dotate cu rachete antinavale Yakhont / Onyx „Bastion”. El a menționat că aceste sisteme au fost instalate în așa fel încât să poată fi văzute dinspre mare și de sateliți, pentru a descuraja orice fel de tentativă de atac asupra peninsulei. Acum evenimentele nu mai au aceeași viteză, par cumva cronica anunțată a unui viitor război în care victima, Ucraina în speță, este lăsată intenționat să prindă un ușor avans, să primească arme, muniții și instructori. În acest context, Putin formulează cereri imposibil de îndeplinit, pe fondul unor ,,exerciții militare”. Este foarte greu de văzut scopul real al acestor mișcări. Două blocuri par să intre în conflict unul cu celălalt, dar mișcările sunt cordonate ca într-un dans. A și B trag în direcții diferite cu pași egali cu scopul de a ajunge la pct. C. Pentru neinițiați pare o adevărată luptă între A și B, C-ul fiind în acest caz Ucraina, ca miză. În fapt, și investitorii au interes să apere punctul ,,C”. În anul 2019 Ucraina ajunsese la un acord de principiu cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) în ceea ce priveşte condiţiile unui nou împrumut de 5,5 miliarde de dolari pentru ajutorarea economiei ucrainene, împrumut acordat pe o perioadă de 3 ani, care iată acum a expirat. Creditorii Ucrainei ar trebui să fie extrem de neliniștiți. Un important fond de investiţii din SUA, Franklin Templeton, în luna august 2013 a cumpărat de pe piaţa financiară globală obligaţiuni de stat ale Ucrainei în valoare nominală de cinci miliarde de dolari, reprezentând 20% din datoria publică a Ucrainei, la acea vreme. După unele surse, ( https://www.bzi.ro/romania-ar-putea-sa-aiba-soarta-ucrainei-sustine-cozmin-gusa-ucraina-s-a-imprumutat-masiv-iar-datoriile-au-fost-cumparate-de-familia-rothschild-4213070 ), Familia Rothschild ar fi în spatele acestui fond de investiții. În condițiile capturării Ucrainei, toate aceste datorii nu vor mai fi restituite. Dar mai sunt niște posibilități ce se pot negocia, cu ușile închise. O remiză în care Ucraina ar fi sfâșiată în două, așa cum a fost Germania după război. (Două sfere de influiență, două economii) Conform recensământului din 2001, 67,5% din populație a declarat ucraineana ca limbă maternă și 29,6% a declarat rusa ca limbă maternă. Majoritatea populației ce a declarat ucraineana ca limbă maternă se află în vestul Ucrainei, în est, partea industrializată a Ucrainei, se găsesc majoritatea celor ce au declarat rusa ca limbă maternă și tot acolo e și granița comună ruso-ucrainiană. Mutarea graniței mai spre vest ar separa țara. O Ucraină mai mică, de 22-30 milioane de locuitori, eminamente agrară, cu etnici români, polonezi, unguri (partea de vest) ar putea fi controlată mai ușor și integrată în UE, iar restituirea împrumuturilor poate fi renegociată cu entitatea pro-europeană a Ucrainei. Acest conflict, înghețat deocamdată, pare o ocazie minunată pentru președintele Franței să intervină public și zgomotos, pentru a-și crește procentajul în sondaje în vederea alegerilor prezidențiale din10 aprilie 2022 dar și o ocazie pentru președintele Joe Biden ca, printr-o intervenție energică, să spele rușinea evacuării trupelor din Afganistan. În America ultimilor doi ani administrația a creat cca. cinci trilioane de dolari care nu au mișcat în mod notabil economia americană. Un război departe de granița SUA ar fi un factor de dinamizare a acestei economii. În toată

 lumea, pe toate continentele, mai puțin Africa, cetățenii protestează împotriva restricțiilor și vaccinărilor obligatorii. Din 10 februarie atât în America dar și în Australia și Europa sunt programate marșuri de protest ale camionagiilor care vin cu mastodonții lor motorizați să copleteze peisajul protestelor devenite cotidiene. Se pregătesc procese, se formulează acuzații de genocid și se strâng date despre efectele letale ale vaccinurilor obligatorii. Toți cei care au participat la impunerea acestora vor dori să acopere agenda publică cu un nou subiect. Războiul ar fi o temă ce poate deturna atenția publică. Pe fondul unui război, virusul se retrage discret și ,,intră în adormire,” până la o nouă rectivare. Și, în toată această vânzoleală și încurcate interese, singurii care nu par a avea un cuvânt de spus și nu sunt întrebați, sunt ucrainienii. În mod cert și ei au propriile calcule și nu sunt dispuși să fie o tablă de șah pe care marile puteri să-și miște piesele. Marea necunoscută în această ecuație e reacția Ucrainei. Vor accepta și acceptă sponsorizarea cu arme, asta le poate conferi un alt nivel de negociere. În mod cert, președintele Zelenski a deschis un canal de dialog și cu Vladimir Putin.

Jr. Adrian M. Ionescu