Viitorul ar putea suna bine

În iureşul protestatar care a cuprins ţara, parcă totul a luat-o razna, leul s-a devalorizat, politicienii au dus Parlamentul în stradă, săbiile au ieşit din teacă şi strălucesc seara în lumina neoanelor, miile de nemulţumiţi (unii au habar de ce, alţii fac figuraţie) sunt puşi pe fapte mari, doar la ceas de seară, în replică la nocturnele decizii ale Guvernului.

În stradă sau la televizor, naţiunea pare periculos de scindată, manipularea este vedetă. Finalul acestei “revoluţii” nu are un termen de garanţie, însă mă încred în puterea raţiunii, în inteligenţa preşedintelui, în atotputernicia Constituţiei. Viitorul nu sună bine, de aceea clipa capătă o altă valoare, iar o veste bună este ca un balsam.



Aflu că o buhuşeancă s-a stabilit în Japonia, luând cu ea şi o parte din România, însă surprinzător pentru o doamnă, pe lângă reţete tradiţionale a dus în Ţara Soarelui Răsare şi sportul nostru naţional – oina. Nu-i frumos? În timp ce la noi este pe cale de dispariţie, în Japonia a devenit sport de interes naţional, promovat de buhuşeanca noastră.

Un alt băcăuan, profesor universitar la facultatea de sport, a fost premiat la Congresul Mondial al Federaţiei Internaţionale de Educaţie Fizică (FIEP), care a avut loc în Brazilia, pentru activitatea ştiinţifică şi managerială. Şi nu sunt singurii băcăuani care flutură steagul românesc pe Mapamond. Managerul celei mai mari societăţi de creştere a puilor şi valorificarea, în sortimente devenite de acum celebre, a cărnii, a fost nominalizat la un premiu Progresiv Awards, la categoria Conducere remarcabilă.

Sunt doar câteva exemple, pe care le găsiţi în ediţia de astăzi, că avem resurse, potenţial, valori de excepţie, pe lângă care, furaţi de “spectacolul” străzii, trecem fără să ne soatem pălăria. Şi chiar merită.