● Atunci când cheltuiam aiurea sau provocam vreo pagubă, bunicii mei calculau daunele în kilograme de sare. Eu cuantific pagubele în număr de săli de sport. Cu resursele financiare investite în referendum am fi putut construi câte o sală modernă de sport în aproape toate județele, într-o vreme în care sunt încă organizate lecții de educație fizică și pe toloacă, precum în Evul Mediu.
●România, se știe, este singura țară din UE care apare în topul primelor zece cele mai religioase state din lume, potrivit raportului global „Religiosity and Atheism Index” realizat de Gallup International. BOR, și nu numai, s-a angajat cu toată energia în susținerea referendumului. Credincioșii n-au aruncat însă semnul egalității între credință și delirul politic.
●De hazul lumii, nimeni nu-și mai asumă paternitatea acestui referendum. Parcă acesta ar fi căzut peste România aidoma unui fenomen supranatural pe care DNA stă cu ochii pentru a-l ancheta.
●Dicționarele trebuie să redefinească sintagma „familia tradițională”, de vreme ce unii dintre susținătorii ardenți ai acesteia și-au pus deja pirostriile de vreo patru ori, proslăvind cu alte ocazii „regăsirea cu ardoare a unui nou început în dragoste”, iar alții au un adevărat cult pentru amantlâc.
● Mult-prea-ocolitul referendum pe tema parlamentului unicameral și a reducerii drastice a numărului parlamentarilor ar atrage o prezență de peste 80% la urne. Electoratul n-ar resimți nicio incertitudine în abordarea temei, n-ar avea nevoie de niciun imbold pentru întâlnirea cu urnele.
● Referendumul a fost o victorie. Una a Scârbei electoratului. Față de politicieni, evident. Prezența de 21,1% la urne ar putea fi transformată simplu într-o notă acordată clasei politice: 2,11. Această victorie a Scârbei ne-ar putea spune și faptul că electoratul s-a maturizat.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
