– realizate ca omagii aduse unor personalitati istorice, unor principii sau mituri, fabricate sau nu, statuile Bacaului au intrat deja in cotidianul colectiv – unele dintre ele au disparut in conditii mai mult sau mai putin dubioase, lasând in urma multe semne de intrebare
Uite Kogalniceanu, nu e Kogalniceanu!
Printre primele statui din Bacau s-a numarat si bustul marelui om politic, avocat si artizan al României moderne, Mihail Kogalniceanu. Cea dintâi statuie de for public din orasul nostru, aceasta s-a dorit a fi un gest de recunostinta adus celui care a aparat pro-bono administratia bacauana intr-un proces privind donatia unor cladiri apartinând spitalului.
Dezvelit in 1897, bustul a ocupat un loc de cinste in fata sediului primariei de-atunci (cladirea bibliotecii judetene) pâna când a fost inlocuit in perioada comunista cu statuia lui Vasile Roaita. Soarta parea sa-i surâda acum, la inceput de mileniu trei, când administratia locala a decis sa-l reinstaleze pe Kogalniceanu in spatiul public.
Proasta inspiratie de a-l aseza intr-un cotlon dosnic al parcului din apropierea palatului administrativ a dus initial la vandalizarea acestuia si apoi la disparitia lui din anul 2011. „Parca anume l-au pus acolo, ca sa fie furat” s-au auzit unele voci suparate. Nici la aceasta data nu se stie cine l-a furat si daca n-a fost dat la topit intre timp.
Va mai amintiti de capul lui Decebal?
Statuia cu viata cea mai scurta in spatiul urban bacauan pare sa fie cea dedicata regelui dac Decebal. Numele sau rezoneaza demult in urechile bacauanilor datorita hotelului a carui silueta inconfundabila (rezultatul unui proiect de sorginte nord-americana) a ocupat centrul orasului inca din anii ’70. In 2008, Consiliul Local Bacau aproba instalarea unei statui ce reprezenta capul lui Decebal turnat in bronz dupa lucrarea sculptorului bacauan Petru Pinca realizata in 1968 si gazduita de catre Muzeul de Arta din Bacau.
Asezarea acesteia in spatiul din centrul Bacaului a iscat multe reactii patimase. Unii au criticat, altii au laudat, ceilalti s-au obisnuit cu prezenta ei. Un an mai târziu insa, statuia era eliminata din peisajul citadin in urma unui conflict birocratic dintre administratia locala si Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu Bacau. Acesta a avut un final ce poate fi comparat cu deznodamântul celui de-al doilea razboi daco-roman, Decebal fiind, din nou, decapitat.
Cupa excavatorului mai tare decât pana lui Eminescu
La fiecare data de 15 ianuarie, in curtea Colegiului „Mihai Eminescu” din Bacau se adunau elevi, profesori si invitati, inconjurând statuia poetului intr-un gest de omagiu. Din decembrie 2004, gesturile omagiale au fost relocate. Motivul? Statuia lui Eminescu a fost demolata de catre noii proprietari ai terenului din curtea liceului, o retrocedare care a ocupat la acea vreme spatiul editorial al ziarelor locale. Cupa excavatorului i-a luat locul, lasând in urma un spatiu gol, nefolosit nici in ziua de azi. Impasibil la curgerea ireversibila a timpului, bustul poetului inca mai asteapta ziua când va fi repus pe soclu.
Are Bacaul nevoie de statui?
„Aparitia unei statui intr-un spatiu public creeaza un pol de interes in acea zona, transformând-o in bine” a subliniat criticul si istoricul de arta Iulian Bucur raspunzând la intrebarea de mai sus. Apoi, a concluzionat: „Este loc de mai multe statui in Bacau cu conditia ca ele sa fie alese cu atentie si sa fie amplasate in locurile cele mai potrivite.”
