I s-a dus vestea in toata Moldova. Jumatate ceh, jumatate neamt, Ian Doscacil este cel mai cunoscut si cel mai vechi reparator de instrumente muzicale din Bacau. Batranul isi petrece toata ziua alaturi de prietenul Leutu in atelierul sau printre acordeoane si alte instrumente. Desi nu castiga suficient, batranul Ian nu si-a schimbat meseria de peste 50 de ani.
Un ceh iubit de lautarii bacauani
Ian Doscacil, la cei 73 de ani ai sai, este mesterul cel mai cautat de lautarii din toata Moldova. El repara instrumente muzicale in Bacau de peste jumatate de secol. Venit din Timisoara dupa ce a terminat scoala, barbatul s-a stabilit in orasul lui Bacovia. „Am ajuns aici in 1963 prin repartitie. Am terminat Scoala la Timisoara si asa am fost nevoit sa ma mut aici. Mi-a placut Bacaul, chiar daca la acea vreme erau doar case. Imi place si acum. Am ramas aici pentru ca mi-au placut oamenii”, isi aduce aminte Ian Doscacil. Atelierul in care munceste batranul Ian e mic. Din capatul scarilor ne intampina Leutu, un caine vagabond care s-a aciuat pe langa mester. Atunci cand vin clientii, patrupedul se asaza linistit la locul lui. De jur imprejur sunt acordeoane. „Nu poti repara instrumente muzicale daca nu stii sa canti. Aproape nu stii ce sa le faci”, mai spune Ian in timp ce mestesugeste la un acordeon. Ian Doscacil a ramas singurul mester din zona care mai repara instrumente muzicale. Cand am intrat in atelier, repara acordeonul unui lautar din Valea Seaca. „Il stiu pe batran de cand eram mic. Toata lumea vine aici sa-si repare instrumentele. Il cauta lautari din toata Moldova. Si din Piatra Neamt, si din Iasi. E meserias”, il lauda Cantaragiu Cernica.
O romanta buna se canta cu un acordeon vechi
In atelierul lui Ian sunt acordeoane vechi si noi. Le iubeste pe toate. Spune despre cele din noua generatie ca scot sunete cu mult mai frumoase dar… „o romanta e mai reusita cu un acordeon mai vechi”. Batranul Ian obisnuieste sa cante des. Prietenul sau patruped il asculta de fiecare data linistit. „Si cainelui ii place muzica. Asculta cuminte de fiecare data. Am mai avut unul, dar ala cand incepeam sa cant ceva se apuca de urlat. Se pare ca nu-i placea muzica”, mai spune mesterul razand in timp ce repara acordeonul lautarului.
Un hobby, nu o afacere
Desi nu castiga cine stie ce, batranul Ian vine zilnic la micul sau atelier. A rezistat cum a putut. Are atelierul deschis din 1987 si in ultimii ani i-a fost foarte greu, dar Ian Doscacil nu si-a inchis afacerea de pe strada Alexandru cel Bun, desi de multe ori a fost tentat s-o faca. „Acum sunt pensionar. Am noroc si de familie. E mai mult un hobby ce fac pentru ca nu se castiga cine stie ce. De exemplu, pentru acordeonul asta nu iau mai mult de 40-50 de lei sa-l repar”, mai spune Ian. Mesterul a incercat sa transmita meseria pe care o practica de peste 50 de ani altor tineri. A avut si un ucenic. Doar ca acesta a ales o meserie mai banoasa. Peste ani, oare cine va mai repara acordeoanele lautarilor din Moldova?!
Carmen Stan, Andreea Lupascu
