Viata – o ciudata comedie

Sunt un bun crestin, unul practicant, iubitor de semeni si de viata. Pe deasupra, mai fac parte si din categoria celor doua milioane de „decretei”, oamenii noi ai „Epocii de Aur”. Acea generatie tragica, nascuta în perioada 1968-1990, când regimul Ceausescu a interzis avorturile si a descurajat folosirea mijloacelor contraceptive.

O generatie pentru care, pâna sa se nasca, au pierit peste zece mii de femei, alte mii de copii orfani zacând in gropile comune din spatele orfelinatelor românesti. Sunt cel care si-a trait copilaria cu cheia legata de gât, a petrecut ore in sir, stând la coada, pentru o bucata de os pe care abia se mai zarea o fibra de carne, si care, mai târziu, a infaptuit Revolutia, tot cu stomacul gol.

Asadar, cu atât mai mult pun pret pe viata, a mea si a tuturor, dar mai ales a celor inca nenascuti, pentru care, de trei ani, o mâna de oameni lupta sa le arate celorlalti multi, legati la ochi, ca viata este darul divin.

Ma incânta pâna la lacrimi faptul ca românii foarte tineri arata lumii ca nu traiesc degeaba si, de mici, au hotarât sa miste lucruri, mii de adolescenti din toata tara exclamând in cor, in cadrul „MARSULUI PENTRU VIATA” „Mama, iti multumesc pentru ca mi-ai dat viata”. Ei sunt cei care, mai târziu, ne vor desavârsi viata, aducând pe lume alte vlastare care vor prelungi existenta speciei umane, ratiunea – nu-i asa – pentru care destinul ne-a plasat in lumea noastra, a pamântenilor.

Mi-e drag si de faptul ca lor li s-au alaturat si cei maturi care au inteles sa le transmita restului, dar mai ales ignorantilor, ca a venit timpul sa ne eliberam existenta de tot ce ne distruge – avort, violenta, droguri, prostitutie, sclavia moderna a muncii, mizerie, trafic de organe si de persoane. Sa ne rezervam mai mult timp familiei, rudelor, prietenilor, TUTUROR. Caci, cum zisa poetul, pâna la urma „viata este o ciudata comedie care amesteca împreuna si dureri si bucurii, punând lacrimi lânga zâmbet, punând zâmbet lânga plâns”.