Am asistat, miercuri seara, la o lecție de filosofie și sociologie, de critică literară și de omenie – toate la un loc, plus altele – cum rar poți vedea, auzi și simți. La o prezentare de carte, o carte căpătâi, pe care au scos-o de sub tipar doi excepționali intelectuali, literați și ziariști, Ion Fercu și Marius Manta. Cartea, despre care deja s-a făcut ceva vorbire prin presă, este „Cuvântul și carele de foc – o aventură subiectivă în poetica ființării” (Ed. Eikon, 2023).
Nu vreau să fac aici niscaiva aprecieri „de specialitate”, să pun ceva accente critice asupra unei lucrări excepționale, pentru că nu e menirea mea. Vreau doar să accentuez modul în care mă regăsesc din nou într-o carte semnată de Ion Fercu, exact cum aș fi vreun personaj din ea.
Cărțile sunt scrise pentru oameni și, evident, te poți regăsi deseori în poveștile etalate de ele. Dar, eu am început să mă văd în ceea ce comite superb Ion Fercu, intervievat de Marius Manta, exact ca într-un fel de oglindă a vieții, ca într-un film aidoma cu cel pe care, se spune, îl vei vedea în minte în ultimele tale clipe de viață.
Iar ceea ce am simțit eu din nou în fața unei cărți de Ion Fercu, miercuri seara, cred că au simțit toți cei prezenți la eveniment.
Cartea despre care scriu aici este una esențială pentru cine vrea să cunoască realitatea în care trăiește și în care există lumea de când e ea, dar și lumea așa cum ar putea fi în viitor. O carte ca un interviu perpetuu, provocatoare, densă și de recitit mereu.
Mulțumesc, maeștrilor, pentru o seară excepțională marca „Ion Fercu & Marius Manta”, pentru un loc pe care l-am prins și eu în Carul de foc pornit spre Poetica Ființării condus de voi! Am constatat din nou că Ion Fercu scrie sublim și despre mine! Pentru că scrie, de fapt, despre Oameni!
