Vesti si povesti de Iarna

Ministrul mutat la Aparare Mircea Dusa a informat natia româna ca sarbatorile Craciunului din 2012 au fost cele mai linistite de nu stiu câti ani incoace. Adica fara drumuri blocate de zapada cu saptamânile, plus masinile cu tot cu pasageri ramase in capcana incompetentei si indolentei autoritatilor surprinse de fiecare data ca iarna vine si pe la noi. Fara sate si orase ramase in bezna zile si nopti in sir pentru ca viteza de miscare a echipelor de interventie transforma electricitatea intr-un lux. Nici macar sectiile de urgenta din spitale n-au mai fost ticsite cu hulpavi petrecareti pentru care sarbatorile sunt doar prilej de ghiftuiala cu mâncare si bautura. In schimb, românilor le-a stat inima si le-au plesnit vasele de sânge din cap dupa ani intregi de griji si umilinte. Dar asta nu se incadreaza nicaieri, poate doar la capitolul victime colaterale ale guvernarii pe timp de criza prestata de politicienii care acum ne dau lectii din statiunile montane. Ca multifunctionalul domn Dusa nu avea ce sa caute cu asemenea declaratie este evident, era suficienta promisiunea cu pensiile militarilor pentru a fi in centrul atentiei. Dar asa sunt ai nostri alesi, nu scapa niciun prilej pentru a se iti ca motul in frunte ori de câte ori simt nevoia sa-si pledeze competentele. De data aceasta, un ministru ne-a adus la cunostinta ca România este o tara relativ normala, unde nu se intâmpla grozavii la tot pasul, unde nu mor oameni inghetati pe coclauri viscolite, unde nu se lupta jandarmii cu zecile sa duca o gravida intr-o sala de nasteri, unde e destul de cald si aproape bine prin case… Adica e asa cum trebuie sa fie orice sarbatoare, linistita si cu pace in jur. Dupa bezmeticeala din ultimii 23 de ani, chiar ca normalitatea a ajuns sa fie stire de luat in seama. Mai ramâne ca domnul Dusa si ai sai colegi sa vina la microfon si sa anunte – eu ii voi ierta cu tot sufletul! – ca medicii si asistentele au salarii destul de bune pentru a nu mai pleca in strainatate, ca profesorii vor mai avea din salariu si de-o haina, si de-o carte, ca s-a mai deschis vreo fabrica unde sa muncim, ca salariile si pensiile din România nu mai sunt la ani-lumina distanta de cele din vechea Europa. Daca vor avea de dat asemenea vesti, atunci isi vor merita dreptul la cuvânt. Ca doar cuvântul si l-au dat ca ne vor binele.