De la Freud citire (sau de la Saussure)
„Acum înţeleg eu de ce Cătălin [Cîrnu] merge la Berlin: că rimează…” Remarca îi aparţine Danielei Petrican, prezentatoarea Matinalului de la Radio-România Actualităţi, şi îl are în vedere pe colegul ei de microfon, delegat în capitala Germaniei pentru a comenta finala de fotbal Spania – Anglia. Perechea altei finale (de cuvânt, în cazul nostru), -lin, aminteşte de tehnica „cuvântului din cuvânt”, teoretizată de un medic (Sigmund Freud) şi de un filozof al limbajului (Ferdinand de Saussure). Poate prima oară când am sesizat chemarea cuvintelor în ecou a fost în anii 1980: la un congres internaţional al criticilor literari care a avut loc la Praga, trimisul României a fost – bănuiţi! – Constantin Ciopraga, autorul lucrării „Personalitatea literaturii române” (Iaşi, Editura Junimea, 1973), apărută şi în limba franceză.
CUM E CORECT? Exigenţi cu ei înşişi, reporterii sportivi, dar şi membrii echipei României (cei peste o sută) au zăbovit uneori asupra propriei exprimări destinate publicului ascultător ori telespectator. • Cineva (ne) întreabă: „Velodromuri sau velodroame?”, iar DOOM-ul răspunde că desinenţa corectă aici este -uri. • Specialistul în tenis de masă a vorbit despre „poziţia în clasament a Charlottei [Lutz]”, ca apoi să strecoare şi sintagma „Colega lui Charlotte”, care cuprinde forma corectă de genitiv-dativ a numelor proprii terminate într-o secvenţă fonică nespecifică limbii române („Sora lui Carmen”, şi nu „Sora Carmenei”). • Un olimpic de acum ceva ani a ezitat în faţa numelui ambarcaţiunii cu care a concurat cu succes: „Cârmuirea canoei cu stânga…” Nu avea motiv să fie indecis: e un substantiv feminin, cu forma articulată canoea şi pluralul canoe (după DOOM). Finala a trece la cazurile oblice (genitivul şi dativul) în terminaţia –ei. • Băiatul nostru de aur, David Popovici, este întrebat cum i s-a părut publicul. „Electrizant!”, a răspuns înotătorul, după care, prudent, se declară nesigur: „Există cuvântul?” Da, există, numai că în DEX (2016) e definit laconic: „Care electrizează”, ceea ce ne obligă să mergem un rând mai sus, la verbul „a electriza”, şi să culegem de aici al doilea sens, figurat: „A produce asupra cuiva o impresie puternică şi bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima”. Originea franceză a ambelor cuvinte e la ea acasă în cazul concursului ţinut la Paris: „électriser”, respectiv „électrisant”.
ERATĂ SPORTIVĂ. • „Ea a reuşit /cincizeci, cincizeci şi patru/” (RRA). Era nevoie măcar de o prepoziţie: „cu /cincizeci, cincizeci şi patru/”, dacă nu şi de alte cuvinte de legătură. Din păcate, este o tendinţă generală în comentariile sportive de a elimina prepoziţiile. Fenomenul, numit de lingvişti deprepoziţionalizare, poate produce ambiguităţi sau chiar nonsensuri. • „A plecat de pe culoarul al patrălea/al optălea” (corect: /al patrulea/ şi /al optulea/). • „Gimnastele românce” (corect: române; doar dacă folosim substantivul, româncele, nu mai avem datoria de a interpune consoana c).
