DIN DEPĂRTĂRI, DE ZIUA BACĂULUI. La 6 octombrie 1408, Alexandru cel Bun (plecat la Domnul acum 590 de ani) semna documentul prin care urbea de la confluenţa Bistriţei cu Siretul devenea punct vamal. Un frumos omagiu îi aduce, tocmai din Republica Populară Chineză, profesoara Cai Qing. Ea ne trimite un poem ocazionat de difuzarea, începând cu 6 octombrie 2022 (pe Netflix), a filmului dedicat pasiunii incandescente a fiului ei, Yin Yuguo (2002-2019) – cursant al Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău –, pentru cultura română şi pentru oraşul nostru. Textul e o posibilă avanpremieră la ediţia 2022 a Reuniunilor Culturale „Alecsandriada”.
Dragonul munţilor Carpaţi
Dedic acest poem tuturor celor care au participat la filmări, celor care îl preţuiesc pe Yuguo în România, Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău și tuturor profesorilor săi. Mi-e dor atât de mult de fiul meu şi de Bacău! Vă doresc tuturor sănătate, pace şi fericire.
Cai Qing, 6 oct. 2022
Zăpada Bacăului/ Vântul Bacăului/ Strada Bacăului./ Umple-ţi inima/ Cu Cerul Bacăului! Ecoul e râsul tău./ Am visat înapoi la Dinastia Tang de nenumărate ori./ Îţi retrăieşti mândria de nenumărate ori./ Mii de apeluri din munţii Carpaţi!/ Sângele Daciei strigă./ Calibrează-ţi bătăile inimii cu un secol de mare unitate,/ Urmăreşte mii de mile de alergare./ Trebuie să reînvii gloria României./ Vrei să transformi stilul în ploaie./ Ar trebui să torni inimă fierbinte în oraşul tău natal./ În sfârşit iei vântul ca să te întorci la castelul vechiului dragon,/ În sfârşit zbori pe cer ca să păzeşti mândria patriei tale.
PREFERINŢE AUTUMNALE: LITERARE, MUZICALE, DIDACTICE. Ana Blandiana mărturiseşte: „Versurile mele din «Lasă-mi, toamnă, pomii verzi» au umblat prin lume timp de decenii și continuă să umble sub numele și cu vocea Margaretei Pâslaru”, iar o elevă scria pe net: „M-a pus doamna profesoară de limba română să ascult melodia și îmi place, nu știu de ce!” Ştim noi: adjectivul „verzi” are dublă subordonare (faţă de substantiv: care pomi? şi faţă de verb: cum să-i laşi?) şi este, din punct de vedere sintactic, un element predicativ suplimentar.
PENTRU LATINIŞTII REBUSIŞTI. S-a iscat recent o controversă: repercursiuni sau repercusiuni? Prima formă ispiteşte pentru că după doi /r/ al treilea pare obligatoriu, mai ales că rezultă ceva cu un „curs”, iar sensul cuvântului are legătură cu desfăşurarea a ceva (o probabilă curgere). Latina nu ne dă voie însă: etimonul este repercussio, -onis „reverberaţie, reflex”, din verbul repercutio, repercutere, repercussi, repercussum „a arunca înapoi”. Mai mult decât atât: la rândul lui, acest verb este alcătuit dintr-un prefix iterativ, /re-/, indicând repetarea, ataşat la verbul percutio, percutere, percussi, percussum „a lovi”. Rebusiştii îl exprimă enigmistic: re-pe-r/cu-s-i/un-e.
