ÎNAPOI, LA NORMALITATEA GENULUI. „Elevii au revenit în bănci”, titrează TVR 1, la „Telejurnal”. Interviurile sunt acordate de trei doamne: X, Y – „directoarea Şcolii Nr. 4”, X1, Y1 – „învăţătoare la Şcoala…”, X2, Y2 – „profesoară la Şcoala…” Până şi pandemia respinge sintagma „doamna director”…
I-URILE BINEFĂCĂTOARE… „Intuiţia, instinctul şi imaginaţia sunt condiţiile reuşitei în muzică” (RRC, 14 mai).
…ŞI F-URILE CONSTRUCTIVE. Din folclorul didactic: „Florentina, fata fostului fierar Filipescu, fierbe fasolea fără foc, fiindcă focul face fum” (pentru consolidarea consoanei [f], la clasa I). O analiză de text minimală numeşte şi cuvântul-cheie: „fierar” (în gospodăria lui temperatura ridicată e peste tot…).
CONSULTAŢII PRIN SMS. – E corect scris „proprii-i copii”? (întrebare primită de la un cititor)
– Mai trebuie un „i”.
– La „copii”, da?
– Nu! La „proprii”.
– Cum adică? Vor fi patru de „i”?
– Nu. Vor fi 3+1, ceea ce nu e chiar totuna cu patru „i”. Mutaţi adjectivul la locul lui, după substantiv.
– Da, am înţeles: „propriii-i copii”. Mulţumesc.
D-ALE OMOFONIEI. De când convorbirile particulare au devenit publice, aud pe un trecător: „Ce faci, măi omule? Unde ţii telefonul?” Da, dar dacă o fi vrut să întrebe unde îi este telefonul şi atunci „ţii” al meu trebuia scris cu cratimă?
TREI CEASURI… Marţi, 13 aprilie, în trei puncte din oraş. Momentul I. La o instituţie judeţeană, citesc un anunţ lipit pe geam: „În sală este permisă intrarea a maxim 3 persoane”. Mă apropii şi desluşesc două litere, UM, puse cu creionul de un cetăţean atent la limba română în spaţiul public. Deci „maximum”, echivalent cu „cel mult”. Momentul II. La o şcoală, las o carte la secretariat. „A, pentru doamna director”, mi se răspunde. „Nu, pentru doamna directoare”, zic apăsat. Momentul III. La farmacie, o tânără recomandă celui dinaintea mea: „Veţi lua de aici o pastilă la doisprezece ore, iar de aici una la două ore”. Când îmi vine rândul, îi mărturisesc că sunt derutat: după principiul consecvenţei, ar trebui să zic „*doisprezece ore” şi „*doi ore”, respectiv „*douăsprezece ore” şi „*două ore”.
ANIVERSARE ÎN 3 SAU 4 SILABE. La patru decenii de la zborul în cosmos al unui român (14 mai), TVR 1 vorbeşte despre Dumitru Prunari-u (în 4 silabe), pe când alte televiziuni folosesc forma corectă, în 3 silabe: Pru-na-riu.
MINUTUL ŞI PLEONASMUL. Nu e vorba de o avalanşă de abateri de ordin semantic, ci de succesiunea a două astfel de greşeli în tot atâtea minute: „pod suspendat”, respectiv „variantă alternativă” (RRA, 15 apr.).
SCUMPI ŞI LA LITERE. O televiziune prezintă noile preţuri în pieţele noastre, între care şi această etichetă: „*ROŞI ROMÂNEŞTI” (29 apr.).
TOT I-UL, SĂRACUL. „Ce vezi zburând în vreme de furtună?” (întrebare de la „Ce spun românii”). Răspuns: „*zmee”. (Când cuvântul este unul vechi în limbă, e-ul de la începutul silabei finale din forma de plural se diftonghează: zmeu→zmeie, dar liceu→licee.)
