IUBIRE DE LIMBA ROMÂNĂ. Remarc cu plăcere prezenţa celui de-al doilea i în sloganul înscris pe bonul fiscal emis de un supermarket: „Cu toţii merităm ce e mai bun”. Data: 14 febr. 2021.
DUMINICĂ, TOT DE ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR. „Ca de obicei, pe când săptămâna veche se preface deja într-una nouă, odată cu prima ei zi (care nu este una de lucru, ci special consacrată, dies Dominica…), mă străduiesc să ajungă la Dumneavoastră rodul gândurilor noastre săptămânale, prinse în rânduri observatoare a ceea ce se (mai) întâmplă prin largile fruntarii ale limbii noastre, una tot mai mult folosită strict utilitar – ca suport sonor al informației comunicate public –, și din ce în ce mai puțin și din ce în ce mai discret ca scop suprem al grijii noastre față de ea.” (Invitaţia universitarului Liviu Franga de a parcurge rubrica „Detector. Suferinţele limbii române”, din săptămânalul de cultură „Observator cultural”)
GENUL OFICIAL. Suntem întrebaţi dacă nu trebuie uniformizat genul feminin în cazul contextelor legate de noul şef de stat din Republica Moldova. Fiind vorba despre o funcţie foarte înaltă, denumirea acesteia este invariabilă, ca în acest titlu: „Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu,” etc. („Crai nou”, Suceava, 19 febr. 2021).
CENTENAR… NELINGVISTIC. La 3 martie 1921 a fost semnat Tratatul româno-polon, de către miniştrii de Externe Take Ionescu şi respectiv E. Sapieha. Am aflat de la Nicolae Mareş, cunoscut cercetător al culturii poloneze. Ultimele patru cuvinte am dorit să le unesc într-unul singur, dar nu mi-au dat voie dicţionarele emise de Academia Română (DEX – Dicţionarul explicativ, din 2016; MDA – Micul dicţionar academic, din 2010; DOOM – Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic, din 2005) şi nici altele, cunoscute: DEXI – Dicţionarul explicativ ilustrat; NDULR – Noul dicţionar universal; DCR – Dicţionarul de cuvinte recente. Doar pe internet am găsit cuvântul bănuit de mine: polonist, cu traducere în… 25 de limbi, între care şi româna. Sensul este de „specialist în limba şi cultura polon(ez)ă”. Şi aici ultimele patru cuvinte pot fi echivalate cu unul singur: polonistică. Aşteptăm ca 2021 să nu se încheie până când nu câştigă legitimitate cei doi termeni: polonist, respectiv polonistică.
UN SEMINAR, DOUĂ… Am ascultat/ citit atent materialele publicistice destinate învăţământului superior, difuzate de Radio-România Actualităţi (Ionuţ Dragu, la emisiunea „Reporterii actualităţii”, din 17 febr.) şi de „Observator cultural” (Ovidiu Şimonca, în ediţia din 24 febr.). De fiecare dată pluralul lui seminar a fost cel corect: seminare.
SEMANTICĂ. Într-un mesaj de interes public de la TVR: „Împreună facem faţă dezastrelor naturale”, ar trebui accentuat, în rostire, nu al treilea cuvânt, ci primul. Încercaţi!
