PRIMA, NU ULTIMA! Pe 30 decembrie, la radioprogramul „Între prieteni” (RRA), Dan Creţa le cere numeroşilor săi ascultători să propună cuvântului anului 2020. După circa zece minute, îl aflăm: speranţă. Cine zicea că nu mai avem nici măcar speranţe?
CINE NU ŞTIE GRAMATICĂ PLĂTEŞTE. Suntem anunţaţi de posturile publice de radio că în ultima decadă a lunii decembrie şi-au făcut apariţia pe reţelele de socializare mesaje ca venind din partea unor bănci (li se împrumutau şi siglele), prin care se comunica un anume raport privind costurile operaţiilor efectuate în anul gata să se încheie: 2020. Era invocat şi un articol dintr-o lege recentă. Având doar scop informativ, raportul respectiv doar trebuia consultat, dar pentru a deschide fişierul, erau cerute ultimele 6 cifre din codul numeric personal. Radio-România Actualităţi îşi avertiza ascultătorii să nu dea crezare unor mesaje de acest fel, existând riscul violării contului bancar. Autorii tentativei de furt s-au dat însă de gol când au formulat textul solicitării, care suferă de o cunoaştere precară a regulilor de exprimare în limba română. Iată un fragment: „În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. […] privind pieţele de instrumente financiare, precum şi a legislaţiei secundare”. Acel „a” dinaintea cuvântului „legislaţiei” nu poate fi corespondentul vreunui substantiv (feminin, la numărul singular) din prima parte a mesajului, ceea ce se traduce printr-o eroare gravă de folosire a limbii române.
JOCURI DE CUVINTE CU FOLOS SOCIAL. Le-am notat ascultându-i pe oficialii noştri care au reuşit, credem, să-şi atingă ţinta: „Vaccinarea este singura şi sigura cale pentru a reintra în normalitate”, iar înainte de Crăciun, am primit un sfat înţelept: „Să fim solidari şi solitari de sărbători!”
DOR DE COPILĂRIE. Să ne amintim de scrierea „A murit Luchi” a Otiliei Cazimir: povestea unei fetiţe silite să se despartă de copilărie. Monica Pillat, întrebată când a aflat că nu există Moş-Crăciun, şi-a amintit anul – 1958 –, dar şi consecinţa dureroasă: „A fost atâta jale în seara aceea”, când s-a produs accidental deconspirarea „impostorului”, pentru că „ne-a murit Moş-Crăciun” (Orizont, Timişoara, 12/2020).
DEPREPOZIŢIONALIZARE POPULARĂ. Mulţi ani!, în locul literarului „La mulţi ani!”, are avantaje: e pentru toată lumea, ne scapă de obligaţia ghilimelelor şi mai are o ţintă (mulţi ani! > mulţam! > mulţumesc!).
SFINŢENIE. „Vă doresc în primul rând SĂNĂTATE – cu majuscule, în bold, italice şi cu roşu, ca sărbătorile majore din calendar”, ne urează L. F. Aşijderea tuturor semenilor noştri!
AVEM PRIETENI DE CURSĂ LUNGĂ. „La cât mai multe articole «deşteptătoare»!” (Elena Petriman-Ţarălungă); „Viaţă lungă celor două pagini (6 şi 7) din ediţia de vineri a cotidianului băcăuan!” (Valeriu Bogdăneţ)
