ROMÂNĂ – ENGLEZĂ – ROMÂNĂ. De toată lauda conduita scriitoarei americane de origine română Saviana Stănescu, trăitoare de ceva vreme peste ocean. Invitată la RRC, a servit numeroase informaţii despre lumea artistică de acolo, unde a luat cu sine bunul-simţ lingvistic de acasă şi l-a restituit intact – ba chiar, îmbogăţit – în decursul interviului pe care l-am ascultat la vremea prânzului, în septembrie. Să mă explic: la fiecare citare a vreunei combinaţii de cuvinte în limba engleză, oferea imediat echivalentul în limba română. Şi nu i-a cerut-o realizatoarea emisiunii.
ŞCOALA DIN SUPERMARKET. Căutând ceva, am dat peste altceva: un set de planşe pentru învăţarea limbii române, într-o prezentare atractivă, o mărime acceptabilă (A4) şi cu situaţii bazate pe joc (ex.: eu mă sperii/ eu mă perii). Nu mi-a plăcut însă explicaţia pentru scrierea cu trei i a cuvântului copiii: i- rădăcină; i- desinenţă; i- articol. Dacă pentru primul i e mai greu de ilustrat locul în cuvânt (eventual, i-), pentru ceilalţi doi se impuneau încadrarea între cratime pentru desinenţă (-i-) şi antepunerea unei cratime pentru articol (-i).
AM GĂSIT! Minutul de limba română de la RRA (radioprogramul „La minut”) este oarecum la locul lui: între 13,45 şi 13,48. (Până acum era în intervalul 14,45-14,48.) Realizatoarea, aceeaşi sprinţară Anca Şurian-Caproş, „face un real serviciu cultivării limbii”, ne spune profesorul Constantin Juncu, al cărui aparat de radio este fixat mereu pe RRA.
SIGUR ŞTIE. Apropo TV-ul lui Andi Moisescu e cu ochii (şi urechile) pe reclame. Decupând una dintre acestea (cu laude pentru mezelurile româneşti), se amuză când aude de brainstorming în pregătirea profesională a angajaţilor acelei firme, ca şi cum ar fi un anglicism sălbatic, nelalocul lui într-un discurs despre o fabrică de preparate din carne. De fapt brainstormingul este o metodă didactică relativ veche (creată de Al. Osborn în 1957) şi pătrunsă la noi prin studiile lui Al. Roşca. Se traduce prin „furtună în creier” şi s-a convertit în „asaltul de idei”. Teleastul nostru constată că terenul de aplicare a metodei este inadecvat.
O H(R)IBĂ? Am cutreierat, comod, pădurile prin Ardeal, în căutare de ciuperci nobile. Ne-a condus un specialist, cu operatorul de la TVR Cluj-Napoca, şi am învăţat pe viu să deosebim bureţii buni de cei otrăvitori. Regele acestora, hribul, trecând Carpaţii, a abandonat genul masculin şi s-a mutat vizavi, aşa că nu am auzit nici măcar o dată forma recomandată de DOOM – hribi –, ci mereu *hribe. Se numeşte regionalism morfologic.
MDA! Auzim la RRA că s-a lansat un concurs pentru tineri, numit DEXPLICAŢII, constând în găsirea definiţiei corecte pentru un termen cu circulaţie restrânsă. „Iată cum din combinaţia DEFINIŢIE şi EXPLICAŢII a rezultat un îndemn la îmbogăţirea vocabularului”, comentează corespondentul în zonă. Da, numai că nu DEFINIŢIA a fost în atenţia părinţilor concursului, ci DEX-ul, ca sursă de verificare a exactităţii semantice.
BINEFACERILE OMONIMIEI. „Iată ce am adus de la sora mea din Chişinău”, ne spune artista Maria Şalaru, profesoară la Şcoala Populară de Arte şi Meserii Bacău. Ne arată două cărţi ale aceluiaşi autor: Vasile Militaru: „Biblia în versuri – divina zidire” şi „Scară către Dumnezeu” (rugăciuni în versuri, pentru copii şi părinţi). Sunt îngrijite de Maria Şalaru, preşedinta Societăţii Culturale „Vasile Militaru” din Chişinău, la Editura „Lumina cuvântului”. Fraţii noştri, surorile noastre…
JOCUL PREFIXELOR. „Vă doresc să depăşiţi repede sindromul postconcediu”, îi urez unei doamne reîntoarse la locul de muncă. „Nu vă faceţi griji! Totul va trece uşor, că intru în prepensie”.
