FOAME DE SENS, SETE DE ADEVĂR
Aşa a caracterizat cineva prestaţia adolescenţilor care au încheiat BAC-FEST-ul 2018 cu un spectacol al trupei ACT, pe scena Teatrului Municipal „Bacovia”. S-a ales o zi anume (pe 17 sept. 1881, stil nou, s-a născut autorul poeziei „Scântei galbene”) şi s-a lăsat să alerge imaginaţia liceenilor în a unifica versul acestuia cu cel al lui Ovidiu Genaru, din volumul „Patimile după Bacovia”. Finalul a fost un sever rechizitoriu la adresa sistemului de învăţământ din România de azi: încă se memorează comentarii dictate de profesori, încă alegem cantitatea în dauna calităţii, încă lipseşte relaţia limbă-literatură. Le-aş sugera elevilor să şi-l reapropie pe Bacovia discutând, până la comentarea propriu-zisă a ideii poetice, despre performanţa scriitorului de a înmagazina într-un singur cuvânt potenţialul expresiv al limbii române: plumb, cu patru consoane şi doar o vocală, cu „sufocarea” acesteia prin plasarea exact în centrul cuvântului (acel „u”, vocală închisă, e un posibil sălaş al eului liric), cu caracterul exploziv al ocluzivelor „p” şi „b” (străjeri ai cetăţii în care există un damnat), cu necesara permeabilitate a sonantelor „l” şi „m”, adună un cuvânt-silabă greu, mărturie clară a simbolismului îmbrăţişat de autor.
LACRIMILE LIMBII ROMÂNE
Sub acest titlu, Kolea Kureliuk şi Gh. Dolinski publică în „Flacăra lui Adrian Păunescu” (din 7 sept.) o cronică a Zilei Limbii Române, sărbătorită la Rădăuţi. De unde plânsul din generic? Din constatarea că limba română traversează – cam de mult – o criză existenţială. Dascălii prezenţi, ca şi elevii, au demonstrat că sunt într-o permanentă stare de veghe.
COR PENTRU LIMBA ROMÂNĂ
Pe 31 August (ne luăm îngăduinţa de a scrie în continuare cu majusculă numele acestei sărbători), la Chişinău au avut loc concomitent manifestări închinate Zilei Limbii Române şi, respectiv, lucrările celei de-a VII-a ediţii a Congresului Mondial al Eminescologilor. „Mă consider un român european, nu un european român”, a precizat acad. Eugen Simion – vorbind despre „Cultura naţională şi provocările globalizării” –, încheind cu o urare care a fost auzită în aceeaşi zi (poate în acelaşi interval de timp) în sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Bacău: „Să trăiască limba română!”
DEX-UL ŞI DAMBLAUA
Radu Cosaşu, autorul volumului „Anti-damblale” (Polirom, 2018), îi declară Ancăi Mateescu că în DEX-ul din 1986 nu există cuvântul „dambla”. Realizatoarea emisiunii „Revista literară radio” (RRC, 16 sept.) are dreptate să se mire: noi l-am găsit în DEX, dar şi în „Dicţionarul limbii române literare contemporane” (1956), cu sensul de „paralizie, apoplexie” (pop.), dar şi de „dorinţă, chef, poftă”. Într-adevăr, în 1986, când a apărut „Micul dicţionar enciclopedic” (MDE), nu era înregistrat cuvântul cu pricina, dat fiind caracterul selectiv al lucrării.
AL DOILEA I, VICTORIOS
La RRA auzim, în septembrie, „Muzica verii”, aşa că îndemnul unei companii de telefonie e şi el actual: „Fii la zi cu oferta verii”. Sunt la locul lor desinenţa persoanei a doua a verbului a fi şi articolul hotărât de la verii, ca şi în alte cuvinte din prospect: beneficii, detalii, aplicaţii, categorii (unde al doilea „i” este desinenţa de plural).
ECOU TARDIV
La „Cerbul de aur” am revăzut secvenţe de acum 50 de ani. În una dintre ele era anunţată acordarea unui premiu *[e c s e c o], în loc de [e c s e c v o]. Este o locuţiune latinească, ex aequo, cu sensul de „la egalitate”. Dacă o căutaţi în DOOM2, nu vă speriaţi de absenţa ei, pentru că a migrat în seria „ex abrupto, ex aequo, exacerba”, de la seria „exacţiune, exagera”.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
