Vasile Luca, primar: Comuna Balcani are nevoie de investiții și locuri de muncă

– Sunteţi într-o situaţie inedită, din viceprimar aţi ajuns primar interimar, în 2015, ca urmare a retragerii fostului pimar, iar în 2016, după o luptă strânsă, cu alţi şapte competitori, aţi luat oficial funcţia de primar.

– N-a fost deloc uşor. Am fost viceprimar din 2000, într-o echipă foarte bună cu domnul Vasile Raţă, însă dumnealui a avut o problemă şi aşa am ajuns primar, în 2015, iar dumnealui, în urma unui concurs, este administrator public şi continuăm să lucrăm împreună, este un om de mare calitate, are experienţă, cunoaşte administraţie. Comuna Balcani este a şasea ca mărime din judeţul Bacău, cu o populaţie de peste 7000 de locuitori şi, normal, solicită administraţia la maxim pentru a rezolva problemele oamenilor, ale comunei. Am candidat şi am câştigat, în 2016, funcţia de primar, cu 48 la sută, mult departe de următorul clasat. Am avut, chiar în campanie, mari probleme cu inundaţiile, aproape 60 la sută din comună a suferit de pe urma deversării apelor, ruperii unor diguri, a unor maluri şi poduri. Fiind viceprimar, apoi primar, toate partidele, toţi contracandidaţii s-au folosit de acea situaţie şi au încercat să mă denigreze, să mă scoată răspunzător. Nimeni nu dorea să înţeleagă că au fost şi situaţii obiective, care nu mai depindeau de administraţia locală. Ca la alegeri! PSD, partidul din care fac parte şi m-a sprijinit, a obţinut dor şase consilieri din 15, însă am, la proiectele importante, sprijinul PMP şi PRM, oameni cu experienţă, mai vechi, care înţeleg ce înseamnă opoziţia constructivă, faţă de cei noi, care spun doar NU, chiar dacă discutăm probleme ce vizează interesul general. Am să vă dau un exemplu: avem mai multe utilaje la primărie, tractor, maşină, buldoexcavator. Tractorul ne-a lăsat şi am propus să achiziţionăm altul, 12 consilieri au fost de acord, trei au votat împotrivă, ba unul afirma că eu o să mă plimb cu tractorul prin comună. Vreau să cumpăr o maşină de pompieri, este extrem de necesară pentru comună, trei iar au fost împotrivă. Fără argumente. Eu cred că votul ar trebui argumentat, nu sunt de acord din următoarele motive… Aşa ar fi corect, mai ales că legea ne obligă să avem o asemenea maşină, însă aşa înţeleg unii să facă politică.

– Sunteţi localnic, cunoaşteţi problemele localităţii, ale oamenilor. Ce le-aţi promis în campanie?

– Sunt născut în satul Frumoasa, crescut acolo, am urmat liceul şi m-am întors în comună, ca agent agricol la primărie, pe cartea de muncă sunt cel mai vechi în Primăria Balcani. Am lucrat în comerţ, familia mea era cunoscută pe toată Valea Tazlăului, iar după Revoluţie mi-am făcut o societate, apoi m-am ocupat de prelucrarea lemnului, eram singurul autorizat în comună, am moştenit un gater de la bunicul, am avut 40 de muncitori, însă din 2000, fostul primar mi-a spus că este nevoie de mine la primărie. A fost o decizie care mi-a schimbat viaţa, de la privat la stat nu mi-a fost uşor. Am lăsat afacerea, nu se putea şi una şi alta, cine spune că le face bine pe amândouă nu este sincer. Deci, jumătate din viaţă la privat, jumătate la stat, la Primărie. Nu le-am promis multe, am discutat în fiecare sat cu oamnenii şi am stabilit împreună un mod de lucru. În Balcani nu a fost colectiv, zona nu se preta, nu sunt terenuri arabile pentru culturi, oamenii s-au ocupat cu creşterea animalelor, lucrau la pădure, în petrol, la mine. De aici şi foarte multe probleme cu proprietăţile, oamenii nu au acte pe teren, urmaşii nu au dezbătut moştenirea, costă foarte mult, nu au bani, sunt moştenitori care vin după 30-40 de ani şi revendică anumite terenuri, case, nici nu ştiu pe unde sunt. Este o situaţie destul de dificilă, doar 30 la sută din proprietari au acte, restul au declaraţii pe proprie răspundere. La noi nu a fost şi nici nu este o cultură a documentului, a actului oficial. Ne-am apucat să facem cadastrul, am pornit din satul Frumoasa, însă merge foarte greu.

– Asta ar fi o problemă, care ar fi a doua, în ordinea priorităţilor?

– Lipsa locurilor de muncă pentru tineri. Efectiv nu există posibilităţi, doar muncă sezonieră, temporară, însă nu este o soluţie, o familie are nevoie de bani în fiecare zi, în fiecare lună, au copii, taxe de plătit, animale de înteţinut. Satele sunt îmbătrânite, tinerii au plecat în alte ţări, s-au înstrăinat, au părăsit tot şi lucrează în Italia, Spania, Germania, Grecia, puţini se mai întorc, care o duc mai bine vin vara, pornesc o casă, unii o termină, alţii nu mai reuşesc. Vă daţi seama unde am ajuns, 30 la sută din populaţie a plecat din comună. Este o dramă, pentru ei, pentru copii, părinţi, în ultimă instanţă pentru comunitate, pentru ţară.

– Este zonă de munte, creşterea animalelor nu este o soluţie, nu este rentabilă?

– Nu, pe primul loc, la noi, a fost olăritul, se câştiga bine, mergeau cu produselor în alte zone şi se întorceau cu porumb, grâu, făină etc., dar civilizaţia a distrus şi această îndeletnicire, nu se mai caută aceste produse, au mai rămas doar două familii care duc acest meşteşug mai departe. La Schitu Frumoasa foarte mulţi cetăţeni făceau draniţă, din lemn de brad, era foarte căutată, se acopereau casele cu ea. Acum, lemn nu mai este, iar gospodarii folosesc alte materiale, moderne, mai ieftine, mai rezistente. Cât despre creşterea animalelor, este o poveste frumoasă, doar că realitatea este mult mai complicată. Dorinţă este, intenţii au fost, au venit tineri din străinătate, au investit, însă nu au teren pentru furaje, noi avem 800 de ha de păşune, dar pentru iarnă este foarte greu, în aceste condiţii au abandonat, au vândut animalele. În 2000 erau în comună 1600 de bovine, acum nu mai sunt 300. Laptele nu-l mai ia nimeni, dacă duci animalele la abator, îţi dau banii după o jumătate de an. Nimic nu mai merge, ţăranul a rămas singur în bătaia vremurilor, dependent de Stat.

– Domnule primar, agricultură nu, lemn nu, zootehnie nu, agroturism? Este zonă de munte, de tranzit.

– Nici atât. A încercat un cetăţean, a renunţat rapid, nu sunt clienţi, nu sunt bani.

– De undeva vin banii.

– Sigur. Din ajutoarele sociale, alocaţii, alocaţii complementare, pensii, salariile bugetarilor şi, din când în când, de la cei plecaţi în străinătate. Avem peste 400 de dosare la Legea 416.

– Să revenim la obiectivele stabilite pentru următorii patru ani, la programul dumneavoastră, al echipei pe care o conduceţi.

– De la început m-am limitat la ce am crezut eu că putem face şi la nevoile oamenilor. Anul acesta vrem să finalizăm piaţa din Frumoasa, mai avem instalaţia electrică şi aducţiunea de apă. Comandamentul general este axat pe drumurile locale, am asfaltat 15 kilometri în 2015-2016, prin Programul Național de Dezvoltare Locală, însă noi avem 40 km de drumuri locale. Vom încerca prin GAL Ulmus Montana (Bereşti Tazlău) să depunem un proiect, deoarece bugetul local nu poate susţine aceste lucrări. Până anul trecut am făcut parte din GAL Roznoveanu, din Neamţ, am reuşit să cumpărăm un buldoexcavator şi să asfaltăm un km de drum. Am achiziţionat costume naţionale, vrem să formăm o echipă de dansuri populare, pe lângă cea de obiceiuri tradiţionale (vestiţii badanari), premiată în judeţ şi la alte competiţii naţionale. Avem în proiect două baze sportive, una la Frumoasa şi alta în Balcani, în comună sunt peste 800 de elevi, mulţi dintre ei vor să facă sport. Dar cea mai mare problemă a comunei este îndiguirea malurilor râurilor, deoarece la ploi mai mari se revarsă peste gospodării, cum este la Schitu Frumoasa, pe o lungime de 8 km. Dacă nu vom prinde un proiect, vom solicita sprijin de la judeţ, dar trebuie neapărat făcut. Să vă mai spun că avem poduri de pe timpul lui Ştefan cel Mare! Multe lucrări le-am realizat în anii trecuţi, şcolile sunt modernizate, au grupuri sociale în interior, doar la Balcani mai avem grupul social pentru profesori, încălzire centrală, termopane. Am modernizat şi sunt funcţionale cele patru cămine culturale. Nu am neglijat nici bisericile, au case praznicale, mai puţin cea de la Ludaşi, care este în curs de finalizare. Sunt obiective pe care le-am stabilit şi le-am făcut împreună cu cetăţenii, cu aprobarea Consiliului Local, trăim împreună şi vrem, atât cât este posibil, să ne facem viaţa mai bună, mai uşoară. Să nu uit, domnule reporter, pe lângă şcoli, avem grijă şi de copii, le stimulăm şi apreciem efortul prin premii la sfârşit de an, la sărbători, după posibilităţile comunei. Am instituit un premiu important pentru elevii cu medii de 10 pe linie, din păcate, anul trecut a fost doar unul. Sperăm că vor urma şi alţii în anii următori, noi avem banii, ei trebuie să înveţe foarte bine. Dacă tot vorbim de respect pentru muncă, pentru efort, ne-am gândit şi la cei în vârstă, sărbătorindu-i şi premiindu-i la 50 de ani de la căsătorie, cu o diplomă şi 200 de lei, într-un cadru festiv.

– Nu v-am auzit, de aceea vă întreb: satele au curent electric, vor avea şi asfalt, cât şi alte facilităţi ale civilizaţiei contemporane, dar apă, canalizare, gaz metan?

– Nu-i greu să sperăm. Apă şi canalizare doar peste câţiva ani. Suntem prinşi în Masterplanul judeţului, am înţeles că prin 2018 ar putea începe lucrările. La şcoli şi prin unele zone sunt fântâni, cu hidrofor. Am modernizat 80 de fântâni de pe domeniul public, tuburi noi, acoperişuri, îngrădiri, am făcut analize şi sunt în regulă, apa este potabilă. Mai sunt gospodării cu fântâni în curte, astfel că toţi cetăţenii au apă aproape de casă.

– Vorbiţi mereu de bani, bani, mulţi dintre aceştia sunt la Uniunea Europeană. Nu vă bate gândul să-i luaţi?

– Am finanţat prin Programul SAPARD asfaltarea a 8,8 km de drum spre satul Schitu Frumoasa şi 7 km prin PNDL, program guvernamental. Lucrăm la alte proiecte.

– Care ar fi, în opinia dumneavoastră, calităţile unui primar, ce ar trebui să-l caracterizeze?

– În primul rând, bunul simţ, moştenit şi acumulat prin educaţie. Să aibă datele necesare pentru a şti să vorbească cu oamenii. Nu trebuie să ai trei facultăţi pentru a susţine un dialog cu un cetăţean, indiferent de pregătirea lui, de nivelul social, profesional. Meseria asta, că poate fi vorba de o meserie, chiar dacă nu sunt şcoli de pregătire pentru primari, este foarte dificilă, grea, complexă. Zilnic îţi trec pragul oameni cu o multitudine de probleme, ei nu vin la tine că eşti frumos, vin cu necazuri, probleme la care nici nu te-ai gândit vreodată, de la un certificat de deces şi până la a media o ceartă în familie. Ei aşteaptă de la tine o rezolvare legală, morală sau pur şi simplu să-i asculţi, cu toate că nu poţi, nimeni nu poate, să-i mulţumeşti pe toţi, dar trebuie să fii convins că nu ai făcut mai mult rău decât binele aşteptat. În al doilea rând, cel din fruntea unei comunităţi trebuie să fie gospodar. Mă trag dintr-o familie de gospodari, de la părinţii mei am învăţat ce înseamnă munca, ordinea, respectul faţă de valorile satului, ale istoriei noastre. Gospodar mai înseamnă să ai curtea şi casa curată, să nu fii risipitor, să ştii şi să apreciezi valoarea banului muncit, să respecţi şi munca altora. Acum, din păcate, a cam dispărut respectul, bunul simţ. Rar te mai salută cineva pe stradă. Înainte, tata – îl vedeam – saluta primarul, învăţătorul, preotul, miliţianul, preceptorul, îşi scotea pălăria în faţa lor, cum, la fel, îşi saluta prietenii, cunoscuţii. Acum trec unii pe lângă alţii, de parcă sunt străini, iar limbajul a devenit agresiv, lipsit de educaţie, uneori în dispreţul legii, mai ales la unii tineri.

– Vorbeaţi şi reveniţi mereu la bunul simţ, la respectul faţă de bătrâni, de cei aflaţi în nevoi. Cum îi ajută Primăria, Consiliul Local?

– Avem mulţi bătrâni singuri, bolnavi, familii în dificultate. Acum, iarna, ne ducem, noi, din Primărie, asistentul social, avem cetăţeni care beneficiază de Legea 416, acasă la ei, le dăm zăpada din curte, le ducem apă, lemne, la unii le facem cumpărături. Au fost cazuri când i-am găsit fără lemne, i-am ajutat cum am putut. Fiindcă veni vorba de lemne. Ştiţi cât costă o căruţă de lemne? Şi ai nevoie de 3-4 căruţe pe iarnă. A ajuns la 400 de lei. O pensie de agricultor este 450 de lei. Procedura de achiziţie a lemnelor s-a complicat, lemnul trece prin mai multe mâini şi preţul devine prohibit pentru mulţi săteni, însă nimeni nu se gândeşte la acest lucru.

– Sunteţi născut şi crescut la sat, aveţi suficientă experienţă, aţi lucrat şi la stat şi la privat. Ce credeţi că ar trebui făcut, cine ar trebui să intervină, pentru ca satul românesc să renască. Sunt 27 de ani de când ne afundăm, satul s-a distrus din temelii, au dispărut valorile tradiţionale, morale. Însă cel mai grav este pauperizarea, sărăcia, degradarea umană.

– Sunt multe de spus, însă, în primul şi în primul rând trebuie locuri de muncă, activitate productivă. Nu este posibil încă la sat, dar în oraşele din jur, în unele centre mai mari, s-ar putea. Cu peste 25 de ani în urmă, concetăţenii mei lucrau la Moineşti, în Petrol, plecau, dimineaţa, câte 6-7 autobuze cu muncitori, alţii mergeau la Buhuşi, la Stofe. Mai erau şi prin comună câte o brutărie, mici ateliere, oamenii creşteau animale, păsări. Tot se promite la alegeri, însă nu se face nimic. Dar grav este că orice încercare privată este omorâtă din faşă. Cum a ridicat unul capul, cum vin 20 de controale peste el şi în jumătate de an îl termină. Au dispărut şi meseriaşii. Poate formele asociative, fondurile europene, poate şi Guvernul ar putea iniţia şi finanţa unele proiecte economice, în parteneriat cu mediul privat, nu ştiu, creditarea mai avantajoasă, cred că şi creşterea încrederii în statul român, în instituţiile lui, ar putea conduce la reabilitarea economică şi socială a satelor. Numai din bugetele locale nu se poate. Am fost sprijiniţi în toţi aceşti ani foarte mult de Consiliul Judeţean, cu fonduri, dar şi cu idei. Ştiţi, domnule reporter, satul musteşte de speranţe. Toţi aşteaptă să se întâmple ceva, nu să vină din cer, ci din idei, din muncă, din dragoste faţă de ţăran, faţă de sat, unde trăieşte jumătate din populaţia României. Nu-i un argument?

Balcani

La Balcani au fost ridicate două monumente dedicate eroilor neamului în satele Balcani şi Schitu-Frumoasa. De interes sunt şi două biserici ortodoxe din lemn datând din anul 1700, situate în satele Ludaşi şi Balcani. Comuna Balcani este situată în Depresiunea Tazlău, pe cursul superior al râului Tazlău, fiind alcătuită în forma ei actuală în anul 1956 prin unificarea fostelor comune Frumoasa şi Schitu-Frumoasa, cât şi prin includerea satului Ludaşi ce aparţinuse comunei Băseşti. În limitele sale actuale, comuna Balcani cuprinde 11.302 ha, suprafaţă ce o plasează în rândul comunelor mari ale judeţului. Comuna Balcani are în componenţă patru sate: Balcani, satul de reşedinţă, Frumoasa, Ludaşi şi Schitu Frumoasa. Se învecinează la nord cu judeţul Neamţ, la vest cu comuna Zemeş, la sud cu comuna Solonţ şi comuna Pârjol, iar la est cu comuna Blăgeşti. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Balcani se ridică la 7.173 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.051 de locuitori.