Cum vorbești în fața copiilor tăi despre profesorii lor? Cum vorbești public despre profesori? Cât de des le pui la îndoială vocea, autoritatea, acțiunile? În anul 2023, când profesorii au făcut grevă pentru majorări salariale, printre alte solicitări, societatea s-a întors împotriva lor, foarte vocală. Dacă e să rămânem pentru moment doar în sfera banilor, aceleași voci devin mute când profesorii scot anual bani din buzunarul propriu pentru orice are legătură cu școala.
Cunosc instituții de învățământ (dar nu le nominalizez pentru că sunt mult mai multe), în care profesorii au plătit din banii lor, de exemplu, sonorizarea pentru festivitatea de început de an școlar, mici daruri pentru copii pentru prima zi de școală, materiale didactice, materiale consumabile, igenizarea și dotarea sălii de clasă în care își desfășoară activitatea. Și lista continuă pe durata întregului an școlar, ca procesul educativ să se desfășoare în bune condiții. Tu mai știi profesioniști din alte domenii care aduc bani de acasă, la serviciu, ca să-și facă meseria? Încă mai vrei să le contești profesorilor dreptul la o salarizare pe măsura importanței meseriei lor?
În ultima vreme, când toată lumea are o voce, pe internet, până și metodele pedagogice sunt puse sub semnul întrebării, chiar de către unii dintre părinți, care par să știe mai bine, decât un om pregătit în domeniu, cum ar trebui să-și facă profesorul meseria. Am găsit de curând un tricou cu un mesaj foarte inspirat în acest sens, pentru cei cu simțul umorului, desigur: ”Sunt profesor. Ca să câștigăm timp, hai pur și simplu să presupunem că nu greșesc niciodată”. Eu spun altfel: ”Hai pur și simplu să avem încredere că voi face tot ce îmi stă în putință ca elevul meu, copilul tău, să fie pregătit pentru societatea din care va face parte, ca adult! Hai pur și simplu să facem echipă pentru asta! Hai să câștigăm timp și să gândim astfel și să acționăm împreună!”. De ce ai vrea vreodată, ca părinte, să subminezi autoritatea profesorului în fața copilului tău, când profesorul este, câteva ore pe zi, celălalt părinte? E ca și cum l-ai vorbi de rău, ca mamă, pe tatăl copilului vostru, în fața lui, și te-ai aștepta apoi să îl respecte și să-i recunoască autoritatea. E contraproductiv.
Până în prezent, am fost binecuvântată ca părinții elevilor mei, de la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, să facă echipă cu mine, în tot ce mi-am propus să realizez în scop educațional. Datorită lor și împreună cu ei, și cu reprezentanți ai mediului antreprenorial, am reușit, de exemplu, la acest început de an, în absența fondurilor instituționale, să renovez sala de curs și să ne încadrăm pe o nouă direcție de dezvoltare în ceea ce facem din punct de vedere profesional pentru copii. Puterea lui ÎMPREUNĂ este incredibil mai mare decât prezumția de vinovăție sau de rea credință, pe care le-am putea-o acorda celor care educă.
Pe 5 octombrie, s-a sărbătorit Ziua Mondială a Educației, “World Teachers’ Day”. Iar în acest an, UNESCO a stabilit ca temă a ediției ”Valuing Teacher Voices” / ”Valorizarea vocii profesorilor”, în contextul în care tot mai puțini tineri aleg această profesie, din cauza subfinațării sistemului, a dotărilor slabe și a atitudinii societății față de meseria de dascăl.
”Prin împuternicirea profesorilor pentru rolurile de intelectuali cu putere de influență transformatoare și lideri în comunitate, putem construi sisteme educaționale rezistente și echitabile care să servească binele public și să ridice comunitățile în care lucrează. Împreună, putem crea un nou contract social pentru educație care prețuiește cu adevărat și dă putere vocilor celor care sunt esențiali pentru succesul acesteia”, se subliniază în mesajul internațional UNESCO, de Ziua Educației.
Ce-ar fi să câștigăm timp și să presupunem din start că avem cu toții, părinți, profesori, comunitate, un scop comun, când vorbim de educație, și anume: cea mai bună educație oferită copiilor de astăzi, care vor fi adulții de mâine? Și să acționăm ca parteneri în acest ”contract social”, în care respectul reciproc are un rol esențial. Ce-ar fi să ne sprijinim unii pe alții în a ne îndeplini rolurile pe care le avem în educația copiilor? Ce-ar fi să câștigăm timp și să valorizăm vocile care au ceva de spus într-o societate?
