Valoarea unui suflet se măsoară prin mărimea recunoştinţei

† DUMINICA a 28-a de peste an

Unul dintre cei zece leproşi vindecaţi de Isus, despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi, „s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i; iar acesta era samaritean”. Toţi cei zece au fost vindecați, însă numai acesta s-a reîntors spre a mulţumi.
Valoarea unui suflet se măsoară prin mărimea recunoştinţei. Ea este semnul distinctiv de ridicare a sentimentelor şi a gândurilor, afirmă abatele Huvelin.
Recunoştinţa este icoana credinţei mântuitoare. Zece s-au vindecat, dar numai unul s-a mântuit prin credinţa că ceea ce a primit nu i se datorează, ci este un dar, menit să facă din el însuşi un alt dar pentru alţii. Din moment ce primim daruri, este dovada cea mai grăitoare că Dumnezeu ne iubeşte şi are încredere în noi, că investeşte în noi valori menite să aducă la credinţă şi la mântuire, la fericirea şi la viaţa veşnică pe toţi cei din jurul nostru. Câţi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul credinţei? Ce ar fi viaţa noastră fără speranţă? Câţi îi mulţumim pentru dânsa? Recunoştinţa leprosului vindecat a devenit obiect de mântuire pentru mulţi, chiar şi pentru noi, fiindu-ne exemplu.
De ce ceilalţi nouă nu s-au întors şi nu şi-au arătat recunoştinţa faţă de binefăcătorul lor? Le-a lipsit credinţa. Ei sunt icoana majorităţii oamenilor. S-au grăbit să se arate preoţilor, după cum au fost trimişi de Isus conform Legii, ca apoi să fie integraţi legal în comunitate şi societate şi aşa să-şi poată satisface datoriile lor omeneşti. Dar luându-se cu cele ale lumii, au uitat de cele dumnezeieşti.
Noi, fraţilor, conştienţi de ceea ce ne spune sfântul Iacob că orice dar de preţ şi orice bun desăvârşit ne vine de sus, coboară de la Părintele luminilor (1,17), să facem toate în numele Domnului Isus şi să-i mulţumim prin el lui Dumnezeu Tatăl (Col 3,17), recunoscând cu umilinţă că el nu are trebuinţă de recunoştinţa noastră, dar credem că este un mare dar al său, ca să-i arătăm recunoştinţă, căci, deşi lauda pe care i-o aducem nu adaugă nimic maiestăţii sale nemărginite, în schimb ea ne obţine harul mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos (Prefaţa a IV-a ferială).

Pr. Richardo-Dominic Baciu

Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” – Bacău