Valeriu Stoica pune sângele Domnului in sticle de Dragasani

reputatul avocat si politician vede in vinurile românesti diplomatie culturala, excelenta, clasa si calitate

Pe fostul ministru al Justitiei, reputatul politician Valeriu Stoica, bacauanii care au participat la o degustare de vinuri de Dragasani la Centrul de Afaceri „Mircea Cancicov”, in special fosti si actuali liberali, l-au cunoscut intr-o alta postura: aceea de podgorean.

Familia Cristiana si Valeriu Stoica, cei care in 1995 fondau casa de avocatura Stoica si Asociatii, din 2007 se ocupa si de viticultura, pe un domeniu mostenit tot din familie. Afacerea lor poarta numele AVINCIS, compus din initialele membrilor familiei, dar care – spune Valeriu Stoica – te duce cu gândul la „vincere”, care inseamna a invinge.

In Bacau, spiritualul podgorean Valeriu Stoica a prezentat ca un veritabil si talentat somelier, recitând aproape doua ore din clasicii care au compus ode vinului, sapte soiuri de licori de Dragasani marca AVINCIS, despre care sustine ca vor contribui la refacerea prestigiului acestei zone viticole, prin calitatea lor premium.

Ne-ati surprins, domnule Valeriu Stoica, prin postura de podgorean in care v-am revazut.

Pentru ca nu ati avut pâna acum o astfel de reprezentare a mea.

Nici pe guvernatorul României, domnul Mugur Isarescu, nu-l vedeam intr-o astfel de postura, dar iata acum „podgoriti” impreuna la Dragasani.

Da, suntem vecini, suntem podgoreni, iar daca putem vorbi in acesti termeni de colegialitate, contribuim impreuna la renasterea prestigiului Podgoriei Dragasani, care a fost, de-a lungul istoriei, poate cea mai importanta podgorie din tara. Uneori se spune ca Podgoria Cotnari ar fi avut o mai mare glorie. Ei bine, si Eminescu, cel care era iubitor de vin Cotnari, pe care il bea la Bolta Rece, in Iasi, impreuna cu Creanga, a recunoscut ca cel mai bun vin din România este vinul de Dragasani. Când era in ultimele zile de viata, la Sanatoriul Sutu, el a fost vizitat de un prieten de la Oradea, iar dupa ce a murit marele poet acest prieten a publicat in revista Familia (aceeasi in care debutase Eminescu) o scurta evocare a vizitei pe care i-a facut-o (preluata de George Calinescu in cartea despre viata lui Mihai Eminescu). Prietenul a povestit si ce i-a spus poetul la despartire: „Vreau sa-mi prefac sângele in vin de Dragasani”.

Exceptionala dorinta. Ce elogiu mai mare putea fi pentru vinul de Dragasani?

Podgoria Dragasani a avut o perioada mai dificila in timpul comunismului, nu pentru ca nu se facea productie mare, ba era chiar prea mare, dar cu o calitate scazuta. Nu mai era grija pentru producerea unui vin bazat pe soiuri clare. Se faceau mai mult amestecuri de soiuri, deci si vinul isi pierduse identitatea. Acum a renascut Podgoria Dragasani. Suntem mai multi podgoreni, sunt acolo casele de vinuri Isarescu, Avincis, Iordache, Stirbei. Suntem vreo noua-zece producatori, in concurenta pentru a face vin cât mai bun, pentru a aduce vinului de Dragasani celebritatea.

Lucrarea destinului si a lui Dumnezeu

Totusi, cum ati ajuns podgorean? Sunteti cunoscut ca politician, ca avocat, ati fost si ministru al Justitiei.
Nimic nu este intâmplator. Destinul lucreaza, Dumnezeu lucreaza. Sotia mea, Cristiana, a mostenit domeniul vitivinicol si pomicol de la Dragasani. Strabunicii ei, Iancu si Maria Râmniceanu, au cumparat domeniul in 1927, dar acesta este mult mai vechi. Acolo e un conac in stil brâncovenesc construit in 1905. Dar, in timpul comunismului domeniul a fost confiscat. Sotia mea, care este de fapt o olteanca pasnica, a luptat vreo sase-sapte ani si in 1997 a recuperat domeniul. Pe vremea aceea, insa, aveam alte treburi, nici nu aveam bani si nu am putut sa ne apucam sa investim in vie, decât in anul 2007. Atunci am luat hotarârea ca trebuie sa restauram vechea casa de familie, care era o ruina, sa construim o crama, sa replantam cea mai mare parte a suprafetei viticole. Am angajat un oenolog francez, pe Ghislain Moritz, si avem si un inginer agronom din Dragasani, care toata viata a lucrat in viticultura. Prima productie de vin am avut-o din recolta anului 2010, deci am intrat pe piata cu o cantitate foarte mica in 2011 si apoi, incet-incet, am crescut productia. Acum avem cam 150.000 de sticle pe an, de pe 40 ha de vie. Vinurile noastre sunt deja cunoscute in HoReCa (hoteluri, restaurante, cafenele – n.n.), participam la concursuri internationale si avem deja 24 de medalii de bronz, de argint si de aur. Exportam in Japonia, in Anglia, in Belgia, in China. Altfel spus, incet-incet AVINCIS devine un brand de referinta pentru vinul românesc. Astfel speram ca, impreuna cu toti cei care fac vinuri in România (din ce in ce mai multi) sa refacem imaginea acestuia in strainatate. Pentru ca ea a fost compromisa in timpul comunismului. Faceam cantitate mare, dar calitatea nu era o prioritate. Iar bautorii de vin sanctioneaza aceasta. Ne trebuie acum foarte mult efort si mai ales o strategie de tara pentru a reface aceasta imagine a vinului românesc.

De unde numele AVINCIS?

Numele are mai mule semnificatii. Mai intâi, literele numelui sunt initiale ale numelor membrilor familiei noastre. „A” de la Andreea, fiica mea, si de la Andrei, nepotul meu, „V” e usor de dedus de unde vine, „I” de la Irinel, sotia mea. Si avem si cuvântul „VIN” la mijlocul numelui. „C” vine de la Cristinel, tot sotia mea, pentru ca ea este mostenitoarea domeniului; eu sunt doar un print consort.
Deci, amprenta in acest nume vine de la mostenitoare, prin doua initiale.
Evident, amprenta este a proprietatii de familie. Dar, de când ne-am apucat sa facem vin aceasta pasiune ne-a cuprins pe amândoi. Pentru noi nu este o afacere. Domeniul viticol de la Dobrusa este nu doar un proiect oenologic si viticol, ci unul cu multiple dimensiuni. In primul rând e un proiect de restaurare a memoriei familiei, unul al memoriei podgoriei Dragasani, dar si unul cultural, pentru ca restaurarea conacului, constructia cramei, amenajarea parcului au fost facute de unul dintre cei mai buni arhitecti din România, Alexandru Beldiman. Ca urmare, acolo organizam evenimene culturale, concerte, concursuri de vinuri, intâlniri ale companiilor. De aici acest halou cultural mai amplu, pentru ca vinul nu este doar un simplu produs. Vinul este un produs cultural, un element de identitate nationala pentru români.

Crâmposia, mândria Dragasanilor

Care soiuri de vita de vie sunt mândria Dragasanilor, dintre toate pe care le cultivati?
Exista doua soiuri care fac mândria Dragasanilor. Unul este Crâmposia, asa cum in Moldova avem Zghihara de Husi sau Sarba din Vrancea. E o vita de vie veche (se spune ca e de pe vremea dacilor). Acum avem si Crâmposia selectionata, pentru ca a fost un soi imbunatatit la Statiunea de cercetari din Dragasani, in anii 1970 – 1980. Dar daca veti gusta Crâmposia de AVINCIS veti sesiza prospetimea, spiritul sprintar, puterea de a racori si de a improspata, de a crea buna dispozitie. Iar aromele sunt foarte placute, gustul la fel. In strainatate are mare succes. Alt soi cu care ne mândrim este Negrul de Dragasani, specific zonei, creat la Statiunea de cercetari de acolo.

Deci, un soi neaos.

Este un soi plantat pe o suprafata foarte mica in România, numai vreo 25 – 30 ha in toata tara. Dar succesul pe care il avem cu acest vin la export este extraordinar. Negrul de Dragasani are un potential atât de mare, incât in viitor cred ca va depasi renumele soiului Feteasca neagra.

Sângele Domnului in sticle de Dragasani

Produceti 150.000 de sticle pe an. Le numerotati, sunt urmarite?

Sunt editii speciale, din fiecare soi exista un numar anume de sticle, cu o evidenta foarte sricta. Noi facem vin in primul rând pentru zona HoReCa, dar avem o gama si pentru retail, care e foarte bun. Tinta noastra este calitatea.

Cum de ati gasit sau ati apelat la un oenolog francez?

Tot destinul lucreaza si aici. Atunci când noi cautam un oenolog tocmai am primit o solicitare de la un tânar din Franta, care cauta un post in domeniu. In Franta sunt multi oenologi, in România foarte putini. Din pacate, scoala de oenologie in timpul comunismului a fost rarefiata, pentru ca nu se urmarea vinul foarte bun. Acum o reconstruim, iar speranta mea este ca facultatile de agronomie, de horticultura, vor putea dezvolta sectii de oenologie. Noi inca nu avem o facultate de oenologie. Sunt doar programe de masterat in domeniu.

Sa va dea Dumnezu putere sa duceti in continuare acest proiect!

Acum Dumnezeu ne da putere, iar vinul adauga.

Da, una fara alta e mai greu.

Pentru ca si via depinde de Dumnezeu. De când ma ocup de vie am inteles ce inseamna, pe de o parte, bucuria pamântului, dar pe de alta parte si ce este grija pamântului. Si mai ales cât de important este Dumnezeu in agricultura si mai ales in viticultura.

Vinul este, de fapt, sângele Domnului.

Vinul este si un produs cultural, cum spuneam, dar si o substanta sacra. Mai ales in religia crestina este un element de sacralitate. Sa nu uitam ca cele mai multe din tainele crestine se fac cu vin: botezul, cununia, impartasania. De aceea, eu obisnuiesc sa spun ca poporul român s-a nascut crestin, deci s-a nascut cu vinul in sânge. Pentru ca botezul omului este facut cu vin.