În 2003, un incident care a avut loc în nordul Irakului a marcat o perioadă tensionată între două națiuni aliate, Turcia și Statele Unite ale Americii. Unsprezece militari turci au fost arestați de forțele americane și reținuți timp de 60 de ore înainte de a fi eliberați, ca urmare a presiunilor diplomatice intense exercitate de guvernul turc. Acest episod, cunoscut sub numele de „Incidentul de la Sulaymaniyah”, a fost perceput în Turcia ca o umilință extremă, care a rănit mândria națională și a declanșat un val de furie împotriva aliatului american.
În acest context, în 2006 a apărut filmul „Valea Lupilor: Iraq”, care a adus în atenția publicului atrocitățile și abuzurile comise de forțele americane în Irak. Filmul, deși inspirat din evenimente reale, a exagerat și dramatizat unele aspecte pentru a sublinia mesajul anti-imperialist și pentru a denunța intervenția americană în Orientul Mijlociu. În film, sunt prezentate arestări la întâmplare, abuzuri brutale, cum ar fi cele de la închisoarea Abu Ghraib, și crime rămase nepedepsite. De asemenea, filmul acuză forțele americane de implicare în traficul de organe irakiene, o acuzație care, deși nedovedită, a contribuit la intensificarea sentimentului antiamerican în rândul publicului turc.
Succesul imens al filmului în Turcia se explică prin mai mulți factori. În primul rând, filmul a rezonat profund cu sentimentul naționalist al turcilor, alimentând resentimentele împotriva intervențiilor externe percepute ca fiind imperialiste.
În al doilea rând, „Valea Lupilor: Iraq” a exploatat o narativă puternică de victimizare și rezistență, care a captat imaginația publicului și a consolidat percepția unui conflict inevitabil între Turcia și forțele externe care încearcă să-i submineze suveranitatea.
Sentimentul naționalist, deja adânc înrădăcinat în societatea turcă, a cunoscut o revitalizare dramatică în urma loviturii de stat eșuate din 15 iulie 2016. Acest eveniment a reprezentat un moment critic în istoria recentă a Turciei, provocând un val de solidaritate națională și reafirmarea mândriei naționale.
Lovitura de stat, orchestrată de o facțiune din cadrul armatei, a fost percepută nu doar ca un atac asupra guvernului, ci ca o amenințare directă la adresa integrității și suveranității statului turc. Președintele Recep Tayyip Erdoğan a reușit să capitalizeze pe acest moment de criză, apelând la sentimentele patriotice ale populației pentru a unifica națiunea împotriva „inamicului intern” și a întări autoritatea statului. În stradă, mii de oameni au răspuns apelului său, ieșind în fața tancurilor și baricadelor pentru a apăra democrația și guvernul ales.
Acest act colectiv de rezistență a consolidat sentimentul de unitate națională și a amplificat retorica anti-imperialistă, alimentând un sentiment de mândrie națională care a reconfigurat peisajul politic și social al Turciei.
În urma loviturii de stat eșuate, guvernul a promovat un narativ puternic al rezistenței și victoriei poporului turc împotriva amenințărilor interne și externe, ceea ce a dus la o intensificare a naționalismului și la o creștere a sprijinului pentru politicile guvernamentale.
Interesant este că tentativa de lovitură de stat din 2016 a devenit o sursă de inspirație nu doar pentru discursul politic și pentru transformările sociale din Turcia, ci și pentru industria cinematografică. Un exemplu notabil este serialul și filmul „Boru – Lupul,” care reușește să capteze tensiunea și complexitatea evenimentelor din acea perioadă. „Boru,” lansat în 2018, explorează poveștile eroice ale unei echipe speciale de forțe de intervenție turcești care se confruntă cu diverse amenințări teroriste, având ca fundal evenimentele care au dus la și au urmat tentativei de lovitură de stat din 2016.
Acest film nu este doar o operă de ficțiune, ci și un comentariu social și politic asupra stării națiunii în acele vremuri tulburi. „Boru – Lupul” prezintă lupta pentru păstrarea ordinii și a integrității teritoriale a Turciei, subliniind sacrificiile făcute de forțele de securitate pentru a apăra statul de dușmanii săi interni și externi. Serialul rezonează cu sentimentele de mândrie națională și de rezistență care au fost reinviate în urma loviturii de stat eșuate, servind ca un simbol al unității și al luptei neîncetate pentru suveranitatea națională.
„Boru” captează nu doar acțiunea și dramatismul asociate cu astfel de situații de criză, dar și dilemele morale și personale cu care se confruntă personajele, reflectând complexitatea și ambiguitatea realităților politice și militare din Turcia post-2016. În multe privințe, „Boru – Lupul” continuă tradiția începută de „Valea Lupilor” de a folosi filmul ca pe un instrument de consolidare a sentimentului naționalist și de explorare a identității naționale turcești în fața provocărilor contemporane. Această abordare nu doar că atrage un public larg, dar și contribuie la definirea și consolidarea narativelor naționale care se desfășoară în peisajul politic al Turciei.
Un alt aspect semnificativ este impactul acestui filmului „Valea Lupilor: Iraq” asupra militarilor turci și asupra veteranilor, în special asupra celor implicați direct în Incidentul de la Sulaymaniyah.
Unul dintre cei unsprezece militari, colonelul în retragere Aziz Ergen, a anunțat recent înființarea Asociației Mișcării de Independență a Turciei. Această organizație, inspirată de ideile lui Mustafa Kemal Atatürk, promite să promoveze anti-imperialismul și solidaritatea națională. Manifestul asociației subliniază angajamentul față de principiile fondatorului Turciei moderne, punând accent pe necesitatea apărării independenței și integrității teritoriale a Turciei în fața amenințărilor externe.
Dacă ne uităm în cinematografia românească din ultimele trei decenii, observăm o absență notabilă a filmelor care să aibă ca efect întărirea națiunii și cultivarea patriotismului. După căderea regimului comunist, filmele românești au evitat în mare parte să abordeze direct temele naționale sau să promoveze o imagine eroică a națiunii.
Deși filmele românești au luat premii internaționale, ele nu au reușit sau nu și-au propus să joace un rol în consolidarea unității naționale sau în cultivarea unui sentiment colectiv de patriotism, cum au făcut-o unele producții cinematografice din alte țări.
