Dar parcă-s prea mulţi şi fac pui. Am învăţat la Ştiinţa conducerii, cum era denumită disciplina acum 30-40 de ani, acum i se spune management, că prima condiţie pentru ca acest proces să aibă succes este…ştiinţa de carte, multă carte, iar a doua era/este comunicarea. Ştiinţa comunicării este fundamentală în conducerea unei instituţii, a unei entităţi economice, a oricărui proiect, fie el mic-mic sau de anvergură, cum ar fi un minister, o ţară, o direcţie sau construirea unui gard. Îi spui omului, oamenilor, grupului, comunităţilor, beneficiarului ce naiba vrei să faci, cum faci, cât costă şi care vor fi implicaţiile, rezultatele, după ce tu, ca iniţiator, ai făcut sondaje, experimente pilot, ai cercetat piaţa, ai pus armata de subordonaţi sau colaboratori să-ţi furnizeze toate informaţiile din proximitatea fenomenului, din acumulările ştiinţei, necesare fundamentării deciziei.
Adaogi, dacă te duce mintea, contribuţia proprie, experienţa, comandamentele politice ale perioadei în care te afli şi cele viitoare. Deschizi bugetul şi vezi ce fonduri ai pentru promovare, loby, publicitate, ieşi în presă, dai semnale, sondezi opinia publică, explici şi pentru specialişti şi pentru contribuabil ce vrei, ce presupune, ce înseamnă, cui se adresează, de ce, cum, aduni ecourile, propunerile, observaţiile, criticile, ajustezi, reformulezi, iar după ce s-a dospit „aluatul”, iei decizia, semnezi şi răspunzi, că de aia eşti pe funcţie, te-a pus partidul, oamenii te-au votat şi eşti plătit regeşte.
E din manual, nu?, că în realitate se întâmplă ca la un minister din România (dar nu-i singurul, însă nu avem timp acum să detaliem) când, hop-ţop, pe seară, ministrul semnează o ordonanţă prin care stabileşti aşa, din neant, din văzduh, ceea ce presa a numit „taxa pe soare”, adică, s-a înţeles că persoanele care investesc în producerea energiei alternative pentru consum propriu prin panouri fotovoltaice, trebuie să plătească o taxă!? Evident că cei în cauză au ripostat, au întrebat, au criticat şi critică imbecila ordonanţă, poate că nu-i imbecilă, dar scoasă din joben, pare anapoda, chiar ca o sfidare a bunului simţ, o bătaie de joc la adresa celor care s-au sacrificat, au investit în această perioadă dificilă, iar tu, ca ministru/minister, îl taxezi, îl pedepseşti, să se înveţe minte, să stea dracului în banca lui şi să plătească energia livrată de eonurile străine, la preţuri nesimţite.
Ce a urmat nu-i nicio surpriză, aşa se întâmplă când nu ai cap, minte, habar nu ai de „ştiinţa conducerii”, de psihologia poporului, de reacţia bunului simţ şi te miri, ne mirăm că toate merg prost, anapoda, cu susul în jos şi viceversa. O idee, o propunere, bune fiind, dacă sunt aruncate cu furca în capul oamenilor, în ciudă, nu poţi să te aştepţi la felicitări, cum se mai spune, un lucru început prost, se termină şi mai prost. Da, onoraţi conducători, nu mai suntem în ’49-’50, când la putere ara parul, am mai evoluat un pic şi avem, prin educaţie şi experienţă de viaţă, pretenţii şi drepturi, nu multe, dar bune: vrem să fim informaţi. Voi, voi puteţi să vă cereţi afară, până nu apucaţi să ne puneţi taxă pe umbră şi pe întuneric, că tot ne-aţi obişnuit cu el, poate vin alţii cu mai multă ştiinţă, cultură şi respect faţă de om, de ţară. N-are rost să vă încurcăm, poate aveţi altă treabă.
