Cele mai negre previziuni par să se împlinească, iar cei ce nu vedeau rațiunea unei consipirații mondiale au acum ocazia să întrezărească răspunsul. Un „certificat electronic de vaccinare” ar fi cel mai recent instrument conceput pentru a combate pandemia de coronavirus . Citându-l pe Primarul din Bergamo, democratul Giorgio Gori, (www.ilgiornale.it – 5 decembrie) posta „Nu există nicio obligație, dar trebuie să ne asigurăm că la școală, la locul de muncă, în birourile publice, cinematografe, teatre și stadioane au acces doar cei care sunt vaccinaţi. În rest, fiecare face cum crede”. Sau propunerea făcută de senatorul italian Davide Faraone care a invocat „pașaportul de sănătate integrat cu vaccinul”. în absența căruia ar trebui interzis accesul la „locurile publice cu prezență semnificativă a subiecților aflați într-o categorie de risc, precum școlile și spitale”. Nu mai puțin importante sunt cuvintele rostite de comisarul Domenico Arcuri în urmă cu câteva săptămâni: „Proiectăm o platformă IT care va face posibilă cunoașterea numelor persoanelor care au făcut vaccinul și unde l-au făcut.” Astfel cei care nu ar avea documentul, ar trăi într-un fel de lockdown personal care le-ar afecta puternic viața de zi cu zi. În practică, ar fi dificil să folosească mijloacele de transport în comun și locurile publice, să meargă la sală sau la cinematograf și să planifice excursii. Presiunea asupra populației mondiale ar fi atât de mare, încât ar fi create condițiile pentru o vaccinare obligatorie de facto. Nimeni nu poate exclude acest scenariu. Ipoteza se impune ca evidență dintr-un considerent foarte simplu. La un grad de infectare COVID în medie, să presupunem de șapte la mie, mai bine de jumătate din acest procent sunt asimptomatici, din cei 3,5 rămași doar unii manifestă simptome din care, la rândul lor, doar jumătate au forme ce necesită internarea. Din aceștia doar o parte mică mor exclusiv din cauză de covid. Așa cum recunoștea ministrul sănătății și fostul premier cu ceva vreme în urmă. Chiar dacă mor din alte cauze, cei suspect infectați ori infectați cu noul coronavirus sunt declarați morți de covid.În aceste condiții ce facem cu drepturile celorlalți 993 de cetățeni, obligați să poarte o mască inutilă, scanați termic la intrarea în magazine, etc.?
Conform Cod civil art. 60 ,, Dreptul de a dispune de sine însuşi
Persoana fizică are dreptul să dispună de sine însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.” Până la urmă cine, cui încalcă drepturile de liberă mișcare…? Minoritatea majorității ori vice-versa? După același Cod art. 61; ,, Garantarea drepturilor inerente fiinţei umane (1) Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege. (2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei…. art. 67 Intervenţiile medicale asupra unei persoane
Nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic …. decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.” Iar după legea Nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii art. 660 ,, (1) Pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, ….pacientului i se solicită acordul scris.” Evident că internarea medicală forțată în România în vederea tratamentului a funcționat în ciuda Codului Civil și numai intervenția avocatului poporului și mult blamatei Curți Constituționale a mai tăiat avântul guvernanților. De aceea, nu excludem în primă fază obligarea la vacinare a personalului medical, poliție, jandarmi sau cadre didactice, formulată sub sintagma interdicției de a profesa în lipsa asigurării măsurilor de protecție și imunizare, având în vedere natura activității specifice. Ce trebuie să cunoască cei care refuză vacinarea impusă pe criterii profesionale e că, Legea drepturilor pacientului nr. 46/2013 prevede clar necesitatea consimțământului informat şi exprimat în scris pentru intervențiile medicale.
„Art. 13. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.” Definiția intervenției medicale este dată la art. 1 lit. d) din aceeaşi lege astfel:”prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.” cuprinzând aşadar şi vaccinarea. Populația trebuie să cunoască faptul că are și dreptul de a spune NU.
Jr. Adrian M. Ionescu
