„Lumea nu va mai fi la fel după COVID”, este noua mantră care ne este picurată în urechi. O fi așa, n-o fi… cred că totul depinde de cel care citește semnele. Pentru că ghicitorii nu sunt independenți, arta aceasta nu e nici pe departe o știință, așa că interpretarea depinde în mare măsură de cel care plătește muzica.
Acum câteva luni, COVID-ul ne era prezentat drept spaima secolului, poate chiar a mileniului, molima supremă care va ucide milioane de oameni și va schimba din temelii mersul lumii, orbita Soarelui, poate chiar și viteza de expansiune a Universului. Zilele trecute, însă, Parlamentul European a adoptat poziția Comisiei Europene, care spune că această boală este una „medie”, care nu ar trebui să pună mari probleme angajatorilor. Comisia Europeană a clasificat noul coronavirus în grupa a treia de risc pentru angajaţi, pe o scară de unu până la patru, ceea ce le va permite angajatorilor să aplice la locul de muncă măsuri de securitate mai puţin costisitoare.
E adevărat, decizia nu a fost adoptată ușor, au fost voci care susțineau că ar fi o boală mai gravă, dar comisarul european pentru pentru locuri de muncă a promis că executivul comunitar „va încuraja puternic statele membre să se asigure că instrucţiuni scrise vor fi furnizate tuturor lucrătorilor expuşi coronavirusului”. Vedeți ce simplu este?! Îi dai o hârtie cu instrucțiuni scrise angajatului și acesta devine imun la CORONAVIRUS și nici nu mai poate spera la cine știe ce succes dacă dă angajatorul în judecată pentru că s-a îmbolnăvit la locul de muncă. Problema este pe cine ar trebui noi să credem? Pe cei care ne avertizau la începutul anului că vine urgia? Pe cei care ne spun, acum, că e o pârlită de boală, care poate fi evitată dacă se urmează niște instrucțiuni?
Și dacă e o boală „medie”, de ce România continuă să aibă cele mai dure măsuri de precauție, cu o stare de alertă care nu se mai termină și cu cheltuieli masive pentru măști și alte produse bine comisionate? De ce autoritățile mențin, în continuare cenzura pe informațiile legate de coronavirus și nu lasă spitalele să comunice liber numărul cazurilor? De ce locurile de joacă gratuite sunt închise, dar cele cu plată sunt deschise? De ce spitalele publice nu primesc pacienți, dar unitățile medicale private acceptă, contra cost, evident?
„De ce”-urile astea ar putea continua la nesfârșit. Evident, nu vom primi răspunsuri. Revenind la întrebare: se va schimba lumea după COVID? Schimbările vor fi dictate de răspunsul cetățenilor la maniera în care au reacționat guvernele la această pandemie. În cazul în care cetățenii nu vor amenda la vot guvernele care au pus pe butuci economiile din cauza unei boli „medii”, cu siguranță vor urma și alte episoade epidemice de acest gen. Pentru că se fac bani buni din vânzarea fricii, iar băieții deștepți au avut câteva încercări globale nereușite, cu H1N1 (gripa porcină), H5N1 (gripa aviară), MERS, SARS.
