Televiziunile anunță o iarnă foarte grea. Mai corect: televiziunile urlă că va fi o iarnă foarte-foarte grea. Și mai corect: televiziunile se întrec în a urla că va fi o iarnă foarte-foarte-foarte grea. Prezentatori gravi și invitați experți în toate cele, de la Ecuația lui Schrodinger la importanța chimenului în rețeta sărmăluțelor cu brânză, asta ca să nu mai amintim de chiloțăreala din familia Reghecamf-Prodan, dezbat cu acribie problema care ne va încărca factura și goli portofelul.
Se dă legătura la Bruxelles, Berlin și Bechicerecu Mic, se vorbește despre raționalizare și dușuri în doi, despre compensări și temperatura ideală de 19 grade, încât ajungi să te întrebi cui îi filează cu adevărat becul: lor, care debitează astfel de nebunii sau nouă, de stăm să-i ascultăm. Probabil că, într-o măsură mai mare sau mai mică, am ajuns trăzniți cu toții.
Singurii care sunt teferi- bine, e clar că și ei îs duși, dar nebunia lor e de altă natură- sunt băieții deștepți care orchestrează din umbră totul. Băieții deștepți din spatele tuturor crizelor adevărate și închipuite: medicală, alimentară, energetică și tot așa înainte, să cânte viorile! Păpușari care își umflă conturile și se mai umflă și de râs, ca la un banc bun. De altfel, criza energetică chiar amintește de un banc; de bancul cu șeful tribului de indieni care dorea să știe câte lemne trebuiau tăiate pentru iarna ce avea să vină.
Ca urmare, Marele Șef și-a trimis omul de încredere să-l întrebe pe înțeleptul Minte-Ascuțită, ce stătea și cugeta sus, în vârf de munte, dacă urma o iarnă grea sau foarte grea. Înțeleptul și-a dus mâna streașină la ochi și, privind în vale, a spus că va veni o iarnă foarte grea. Aflând răspunsul, șeful și-a pus de urgență oamenii să taie și mai multe lemne. După care, scrupulos și responsabil, și-a trimis din nou aghiotantul pentru a-l chestiona pe înțelept dacă iarna va fi doar foarte grea sau foarte-foarte grea.
Minte-Ascuțită a scrutat din nou valea și a accentuat că iarna va fi, într-adevăr, foarte-foarte grea. Povestea s-a repetat, tribul tăiind din ce în ce mai multe lemne, iar aghiotantul făcând, la ordinele Marelui Șef, din ce în ce mai multe drumuri în vârf de munte, acolo unde, după ce arunca o privire departe, către vale, înțeleptul mai adăuga câte un „foarte” la cumplita iarnă ce avea să vină. La un moment dat, exasperat, dar și curios, mâna dreaptă a șefului s-a hotărât să-l întrebe pe înțelept cum de știa ce fel de iarnă va veni.
La care Minte-Ascuțită i-a spus: „Simplu: mă uit în vale pentru a vedea câte lemne tăiați”. Cu mâinile streașină la ochi, băieții deștepți din energie se uită la televizor, și, satisfăcuți, decretează precum Minte-Ascuțită: „Se vede că va fi o iarnă foarte-foarte-foarte grea”.
