Simbol al mitologiei antice, asemănător unui șarpe sau unui dragon care-și înghit propria coadă formând cu ajutorul corpului un cerc, Uroborus, circulând în varii culturi/ civilizații și epoci istorice, este un tezaur al umanității. În esență, el simbolizează unitatea primordială, ciclul nesfârșit al timpului și al universului. În unele ipostaze, Uroborus este jumătate luminos, jumătate întunecat, evocând la fel ca principiile Yin și Yang, dualitatea naturii și a tuturor lucrurilor, dar și faptul că forțele opuse nu sunt în conflict, ci se armonizează și se completează. În alchimie, sugerează natura ciclică. Zeul suprem al mitologiei aztece, Quetzalcoatl, este înfățișat și sub forma unui Uroborus.
Platon îl va invita pe Uroborus în universul filosofic, prezentându-l ca pe prima viețuitoare a universului; una perfectă. Carl Gustav Yung și-l apropie în universul psihiatriei, dezvoltând pe seama valorilor sale transculturale o teorie a arhetipurilor potrivit căreia acest mit trebuie raportat la dualismul din interiorul nostru. Friedrich Kekule mărturisește că visul sub forma unui Uroborus i-a sugerat gândul de a deschide o formulă ciclică pentru benzen. Uroborusul contemporan ia forma amuletelor, inelelor, brățărilor, tatuajelor. Filosofii și oamenii de știință organizează simpozioane, scriu studii seducătoare în căutarea virtuților mitologice inițiale și actuale ale perenului Uroborus.
Uroborus îşi mănâncă propria coadă pentru a-şi susţine frumos viaţa într-un etern ciclu al reînnoirii. Efortul său de reînnoire a ființei este investit clipă de clipă. Uroborus este perceput și ca un simbol al propriei renașterii spirituale și fizice, precum pasărea Phoenix, numai că el nu așteaptă să simtă gustul de cenușă, pentru că investiția în reînnoire ar fi mult mai costisitoare.
În decembrie, cu gândul lipit de inima acelui 1989, alerg mereu și către mitul Uroborus și încerc să înțeleg/ și tot nu înțeleg de ce nu ne comportăm, ca societate, aidoma lui. De ce nu suntem un Uroborus național care, secundă de secundă, să-și înghită partea aceea din coadă în care se adună toată mizeria societății noastre? Un Uroborus care să facă o salubrizare non-stop… Dacă ne-am comporta astfel, după toate standardele eticii contemporane, pestilențialul din politică și morală, infernul corupției, al imposturii și al managementului statal nu ar mai avea accentele grotești actuale.
Drapelul nostru național are o… dispută veche cu drapelele Andorrei și Ciadului. Ca să îngropăm securea acestui război diplomatic, poate că pe drapelul nostru ar trebui postat acest Uroborus al Strigătului moral permanent. Acel tragic imperativ, ,,Deșteptă-te, române, din somnul cel de moarte!”, sprijinit de Uroborus, poate că ar avea mai muți sorți de izbândă. Firește, acest Uroborus n-ar trebui să ființeze ca o entitate abstractă, devenind un alt agent ticălos al demagogiei naționale. El ar trebui să locuiască, aidoma unui tribunal, în fiecare dintre noi. ,,Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este conștiința”, zicea Kant.
Desigur, unii veți zâmbi către aceste rânduri, percepându-le ca pe zvârcoliri ale unei noi utopii. Zâmbetele sunt justificate. Cu un sistem național de educație care se tot prăvale într-un hău căutat cu lumânarea priveghiului de către actualii manageri, e greu de instituit tribunalul moral din noi, cu tot efortul voluntar pe care Uroborus l-ar investi.
