Istoria acestei uzine, de când s-a infiintat si pâna astazi, ar trebui sa fie modelul pentru ceea ce este numit mai nou “reindustrializarea României”. Manageri, ingineri, electronisti, proiectantii, maistri si muncitori de toate calificarile (sa ma ierte alti profesinonisti pe care nu i-am numit aici) au demonstrat ca nu am mostenit de la comunisti doar un morman de fiare vechi. Ei au stiut sa munceasca la fel de inteligent si de eficient in capitalismul zanatec de dupa 1989, gasind resurse nu doar pentru a ramâne pe o piata consacrata, ci si de a cuceri altele noi atunci când se intrezarea o fundatura financiara. Cârcotasii vor spune ca la URA a fost o situatie deosebita, una data de profilul special al uzinei care avea oameni supercalificati si tehnologie cât se putea de moderna in România acelor vremuri. In tara mai erau, cu siguranta, cel putin câteva zeci de asemenea “intreprinderi-model, fruntase in intrecerea socialista”, dar care au disparut din economia româneasca din cauze diverse, cele mai multe legate de pacatoasa conducere a statului. Iar pentru Bacau AEROSTAR chiar este un exemplu frumos, dar si dureros daca privim de-a lungul si de-a latul fostelor platforme industriale locale, acolo unde bate vântul prin halele pustii ori s-au ridicat mândrele edificii ale comertului multinational. Si totusi, cum de au rezistat si s-au dezvoltat cei de la “URA”? Fara a fi specialist in management industrial, pot spune ca in primul rând calitatea oamenilor a fost decisiva. De la cei din frunte, care au invatat foarte repede jocul dur al competitiei in economia de piata, si pâna la cei din executie, mereu dispusi sa invete, sa se adapteze si sa produca la cel mai inalt nivel de calitate. Simplu, nu-i asa? Ca o confirmare a Scolii AEROSTAR vine si prezenta in viata publica a judetului si municipiului Bacau a numeroaselor personalitati ce-au ocupat functii inalte in administratie sau in politica. Multi dintre ei au facut o figura foarte buna, pastrându-si in portofoliul uman si profesional onoarea, echilibrul si rigoarea deprinse in sectiile de productie sau la planseta de proiectare. Pacat ca Bacaul nu merge tot atât de bine ca firma care i-a lansat pe orbita reusitelor in alte domenii! Dar niciodata nu este târziu sa ne reintoarcem la invatatura, iar uzina care a ramas printre putinele motive de mândrie locala este oricând un model din foarte multe puncte de vedere. Trebuie doar sa-l urmam!
- Advertisement -
