Ora 8.30. Deschid usa Judecatoriei Bacau si ma izbeste aglomeratia din interior. Dupa primii doi pasi in institutie, ma opreste o jandarmerita sa ma controleze de cutit, spray paralizant sau pistol. Mai intâi, imi golesc buzunarele de monede, chei, telefon si câteva clamite de par. Imi las geanta pe aceeasi masa si trec fara probleme de usa securizata.
Jandarmerita ma scaneaza si ma mai intreaba o data daca nu am arme albe. Deschid capacul gentii si dintr-o scurta si foarte rapida radiografiere, ma lasa sa intru. Ma redresez si ma intorc cu fata la multimea adunata in holul Judecatoriei Bacau. Pret de câteva secunde, ramân in loc pentru a-mi face o imagine cât mai clara asupra tabloului din fata mea. Holul, care tine loc si de sala de asteptare, era plin de oameni necajiti, de la tara, imbracati saracacios, cu câte o sacosa de rafie la purtator sau un bat ce le tinea loc de baston, celor mai gârboviti.
M-am intrebat in sinea mea ce cauta toti acesti oameni in instanta. Incerc sa surprind in trecere frânturi din conversatiile lor, insa, zgomotul din hol acopera discutiile persoanelor de aici. Ma uit la câtiva dintre ei si incerc sa-mi dau seama ce fel de probleme au.
„Eu am venit sa ma judec pentru niste pamânt si pentru padure. O astept pe doamna avocat sa ma consult cu ea si sa stabilim impreuna ce pot sa zic in fata completului de judecata”, spune Dumitru Zotinca.
In difuzorul din sala de asteptare rasuna deodata vocea unei grefiere, anuntând dosarele de pe ordinea de zi. Lumea se pune in miscare, ca la un semn, iar o parte din cei care asteptau pe hol se pregatesc sa intre in salile de judecata. In fundal, se aud cheile rasucite in incuietorile salilor si zgomotul lemnului subred al usilor. Lumea se aseaza in bancile tocite de atâtea procese, iar avocatii isi rasfoiesc dosarele pe rol, creionându-si discursul ce urmeaza sa-l rosteasca in fata completului de judecata.
Lumi paralele
Ora 9.30. Las in urma Judecatoria si ma indrept catre Tribunalul Bacau. Cladirea relativ noua si spatiile luminoase iti lasa la inceput impresia de libertate de miscare. Pe holuri, pe la colturi sau in salile de judecata mi se arata o noua armata de avocati, aflata in continua miscare. Ma surprinde inca o data faptul ca lumea este atât de matinala.
Avocatii alearga pe scari, jandarmii sunt la posturi, iar oamenii de rând isi cauta buimaci sala unde au proces. Intru intr-o sala de judecata si ma asez cuminte pe o banca. Sedinta este publica, drept pentru care poate asista oricine doreste sa vada cum decurge un proces. Ne ridicam in picioare când intra completul de judecata, dupa care, este anuntata prima ordine. Pe o usa laterala sunt adusi cinci tineri, cercetati pentru initiere, constituire de grup infractional organizat, aderare sau sprijin a unui asemenea grup.
Arestatii pasesc câte doi in tarcul inculpatilor, insotiti de gardienii de la Penitenciarul Bacau. Paza lor este suplimentata de jandarmi. Se aude zanganit de fier, semn ca gardienii elibereaza mâinile inculpatilor de catuse. Cei mai tineri dintre ei, arunca spre sala priviri speriate, cautând parca o figura cunoscuta sau un semn de incurajare din partea vreunui amic. Rudele lor se framânta in banci, in asteptarea pledoariei avocatilor si a verdictului.
Fiecare inculpat este reprezentat de câte un avocat. Se invoca des proceduri din noul Cod Penal si se vorbeste despre pedepse mai blânde. O parte din inculpati isi recunosc vina, altii isi mentin declaratiile. Se face trimitere la activitatea lor infractionala si se aminteste faptul ca unii dintre cei aflati in boxa acuzatilor ar fi consumatori de droguri. Ora 10.30. Parasesc sala de judecata cu un gust amar si cu imaginea acuzatilor intiparita pe retina. Cobor scarile gândindu-ma la faptele lor, la felul in care i-a transformat viata si oamenii din jurul lor.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
