Universul meu de hârtie

Telefon de la o cunoștință: „Tocmai am luat ziarul. Frumos articolul”. În plină pandemie COVID-19, oamenii continuă să cumpere ziare. Nu doar pentru a rămâne informați (evident, știrile circulă mult mai rapid on-line), ci și pentru a păstra o altfel de legătură cu lumea. Cu cea de afară și cu cea de dinainte de noul Coronavirus. Sigur, în ultimul deceniu, furtuna digitalizării a răvășit cumplit foile și filele. Iar COVID-19 a venit chitit să termine treaba. Asta pe lângă multe altele. Și totuși… Și totuși, mi-e imposibil să concep o lume fără de ziare și reviste. Ca să nu mai spun de cărți! De mic copil m-am învârtit în universul hârtiei tipărite. Eram abonat la „Sportul”, în fiecare miercuri luam la rând agențiile „Loto- Prono” din oraș pentru a-mi procura „Programul Loto Pronosport” din care aflam cine a marcat pentru Fiorentina, ce a făcut Varese la Catanzaro (polii geografici ai Seriei B italiene) și de ce i se mai spune lui Liedholm „Baronul”, pentru ca vinerea să mă prezint în spatele tipografiei de pe Eliberării unde nea’ Mitică Chiribici, zețarul, îmi întindea peste gard „Steagul Roșu” de a doua zi. Periodic, răsfoiam „Lumea” lui taică-miu fără să reușesc a înțelege cum un partid care-și spunea și democrat, și creștin, putuse să-și sacrifice liderul în numele… democrației-creștine. Țin minte cum ofeream soldăței din plastic la schimb cu revista Pif (din publicația micului și simpaticului câine năsos aveam să cunosc, cu câteva decenii mai devreme, semnificația gadget-ului) și eram gata să-mi dau un ochi (ok, nu chiar un ochi-ochi, dar ați prins ideea) pentru un număr, un singur număr din Guerin Sportivo. Ajunsă între timp la venerabila vârstă de 108 ani, Guerin Sportivo- cea mai veche revistă de sport din lume- se află și astăzi pe tarabe. Iar lumea continuă să o cumpere. Laolaltă cu La Repubblica și Gazzetta dello Sport, cu AD și Topolino. Și asta pentru că decretul Guvernului Conte, care a impus, ca măsuri anti-pandemie, închiderea majorității firmelor din Italia și restricții severe tuturor cetățenilor, a decis totodată ca, încă din prima zi a stării de urgență, chioșcurile de ziare să rămână neapărat deschise: oamenii au dreptul la presă tipărită! Mai nou, a apărut și livrarea la domiciliu a publicațiilor. Ca în cazul alimentelor. Universul (meu) de hârtie rezistă.