Nu-ți trebuie multă analiză ca să te dumirești ce se întâmplă cu școala românească. Dacă te uiți pe cifrele de la Simularea Națională, o să te sperii de faptul că numai 51 la sută dintre participanți au luat nota de trecere.
Dar nu aici e tragedia, adevărata veste proastă este că majoritatea celor care au căzut la simulare sunt elevi din mediul rural. Aici este dezastrul: distrugerea Educației a închis porțile cunoașterii pentru elevul de la țară. Nu că la oraș ar fi un elev mai breaz; rezultatele de la simularea pentru Bac ne arată că inclusiv liceele așa-zis bune au probleme foarte mari. Dar, oricum, un orășean are alte perspective față de un fiu de țăran.
Până acum era debușeul Occidentului; cine nu reușea să-și găsească un rost în țară, pleca la muncă în străinătate. Această perspectivă pare să se îngusteze pe măsură ce criza economică începe să măcine bunăstarea occidentală. În cazul în care granițele ni se vor închide iar în nas – și nu este nevoie de decizii oficiale pentru asta; e suficient ca patronii occidentali să nu mai aibă nevoie de forța de muncă la nivelul de azi – ce facem cu acești copii?
Este evident că sistemul educațional românesc are o mulțime de probleme, iar aceste probleme sunt mai acute în mediul rural.
Ce se poate face pentru a îmbunătăți calitatea educației în mediul rural? Teoretic, ar fi nevoie de furnizarea de resurse suplimentare, precum și de angajarea de profesori bine pregătiți și motivați. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru a reduce decalajul digital dintre elevii din mediul rural și cei din mediul urban, astfel încât toți elevii să aibă acces la cele mai bune resurse de învățare.
Practic, asta e iluzie. Ideea este că nu este suficient să furnizezi resurse și profesori motivați pentru a rezolva problema educației la țară, deoarece situația nu este mai bună nici în orașe.
Situația precară din sistemul educațional este o problemă la nivel național și nu se poate limita doar la o anumită regiune sau mediu social.
Educația nu poate fi separată de contextul social și economic al unei țări. Într-o societate afectată de probleme economice, educația este de obicei subfinanțată și neglijată, ceea ce poate duce la niveluri scăzute de alfabetizare și performanță scolară. În astfel de situații, copiii din mediile sărace sunt adesea cei mai afectați.
În plus, educația poate fi influențată de factori sociali și culturali, cum ar fi normele culturale și așteptările familiale. Într-o societate în care educația nu este valorizată, copiii pot fi împiedicați să obțină o educație adecvată.
Anii de reforme în sistemul de educație din România nu au adus schimbări pozitive în performanța academică a elevilor. Dimpotrivă, în România, a fi educat a devenit un stigmat, până și cei mai mici copii știu că dacă înveți bine nu există nicio garanție că vei reuși în viață, în schimb, mai mult ca sigur, vei sfârși trudind lună de lună pentru un salariu de nimic, în vreme ce șmecherii care au trecut prin școală ca broasca prin apă îți vor scuipa semințe în cap.
